Astronomii au descoperit o „structură masivă” sub cel mai mare crater de pe Lună

Astronomii au descoperit o structură uriașă și ciudată sub cel mai mare crater de pe Lună. Această structură se află în bazinul Aitken de la Polul Sud al Lunii.

„Imaginați-vă că luați o grămadă de metal de cinci ori mai mare decât Insula Mare din Hawaii și o îngropați sub pământ. Cam asta este masa pe care am găsit-o”, a declarat autorul principal Peter B. James, Ph.D., profesor asistent de geofizică planetară la Baylor College of Arts and Sciences.

Craterul, situat pe partea îndepărtată a Lunii, este o regiune ovală cu o lățime de aproximativ 2.000 de kilometri. Oamenii de știință au efectuat măsurători timp de mai mulți ani și au ajuns la concluzia că adâncimea zonei este de câțiva kilometri.

Noua masă anormală de sub crater este detaliată în studiul „Deep Structure of the Lunar South Pole-Aitken Basin”, publicat în revista Geophysical Research Letters.

Pentru a detecta anomalia, astronomii au analizat datele misiunii Grail a NASA, care le-a permis să măsoare cu exactitate schimbările de gravitație din jurul Lunii.

„Când am combinat aceste date cu datele topografice lunare de la orbitator, am descoperit în mod neașteptat o cantitate mare de masă la sute de kilometri sub Polul Sud – bazinul Aitken”, a declarat James.

„O explicație pentru această masă suplimentară este că metalul din asteroidul care a format acest crater este încorporat în mantaua Lunii”.

Studiile au arătat că o masă densă de structură – „orice ar fi, indiferent de unde provine” – alcătuiește întregul fund al bazinului și se întinde pe mai mult de o jumătate de milă în jos.

Folosind simulări computerizate ale impactului asteroizilor pe Lună, echipa de cercetători a descoperit că, în condițiile potrivite, nucleele asteroizilor din fier-nichel ar putea fi dispersate în mantaua superioară a Lunii în timpul impactului.

Descoperirile recente ale astronomilor nu au făcut decât să ridice și mai multe întrebări.

În 1970, doi astronomi sovietici au speculat că Luna este probabil goală și că a fost pusă în loc de o rasă extraterestră avansată. Aceștia și-au bazat teoria pe numeroasele anomalii.

„Abundența elementelor refractare, cum ar fi titanul, în zonele de la suprafață este atât de pronunțată încât mai mulți geologi au propus ca acești compuși refractari să fi fost aduși pe suprafața Lunii în cantități mari, într-un mod necunoscut. Ei nu știu cum, dar faptul că s-a făcut acest lucru nu poate fi pus la îndoială„, a scris cândva în cartea sa Don Wilson.

În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.

Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / TelegramGoogle News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !

Citește și....

De același autor