Călătoria în timp nu este doar o consecință teoretică a realizărilor moderne în domeniul fizicii. Miturile grecești vorbesc despre personaje misterioase capabile să zboare mii de kilometri și să spargă barierele spațiu-timpului. Asta este povestea extraordinară a lui Aristeas din Proconnesus.
În scrierile sale, autorul grec Strabon menționează figura enigmatică a lui Aristeas din Proconneso, despre care susține că a fost chiar profesorul lui Homer.
Se crede că Strabon este o figură reală, în ciuda caracterului legendar al multor tradiții referitoare la el.
De fapt, el este amintit în literatură ca o persoană misterioasă, în posesia unor puteri extraordinare.
Călătoriile sale legendare au rămas imprimate în conștiința și în mintea grecilor antici, atât de mult încât aceștia au simțit nevoia de a transmite memoria sa generațiilor următoare.
Originar din insula Proconneso (astăzi insula Marmara, în marea cu același nume), potrivit Lexiconului Suda, activitățile sale s-au desfășurat în principal în timpul celei de-a 50-a Olimpiade (580 î.Hr. – 577 î.Hr.).
Multe dintre mărturiile despre el se referă la călătoriile sale în regiunile nordice. Potrivit lui Theopompus, el a vizitat mitica Hyperborea, patria poporului, de asemenea mitic, al hiperboreenilor.
În miturile grecești, această regiune este descrisă ca fiind o țară perfectă, luminată de soarele strălucitor timp de șase luni pe an. Unii autori au identificat Iperborea cu capătul nordic al continentului pierdut al Atlantidei, alții cu Thule, alții pur și simplu cu Scandinavia și Europa de Nord, ținuturi necunoscute și misterioase pentru vechii greci.
Detaliile acestei lungi călătorii sunt relatate de Herodot, care credea că Aristeas a fost posedat de Apollo și că l-ar fi urmat sub forma unui corb până în regiunile nordice îndepărtate. Astfel, el scrie în „Istoriile” sale (IV, 13):
Aristeas din Proconnesus, fiul lui Castrobius, compunând un poem epic, spunea că a ajuns, invadat de Phoebus, în apropierea Issedonienilor și că dincolo de Issedonieni locuiesc Arimaspii, oameni monoculari, iar dincolo de aceștia grifonii păzitori ai aurului, iar dincolo de aceștia Hiperboreenii, care se întind până la o mare.
Toți aceștia, cu excepția hiperboreenilor, începând cu arimaspienii, și-au atacat continuu vecinii; astfel, emesdonienii au fost alungați din țara lor de către arimaspieni, iar sciții de către emesdonieni, iar cimerienii, care locuiesc pe marea sudică, presați de sciți, au abandonat țara.
Despre Aristea se spune că ar fi avut darul ubicuității, adică capacitatea de a fi în mai multe locuri în același timp. Poate că această putere a ei este asociată cu o altă caracteristică extraordinară: Aristeea era o călătoare în timp.
Tot Herodot este cel care relatează un fapt foarte curios (Istorii, IV, 13-16). Într-o zi, Aristeas a intrat într-un magazin din Proconneso și acolo, deodată, a căzut la pământ mort. Imediat, negustorul a ieșit din magazin răspândind vestea morții sale.
Un bărbat din Cyzicus, însă, a contrazis știrea, susținând că l-a întâlnit și a vorbit cu Aristeas cu câteva clipe înainte. Nimeni nu a crezut versiunea bărbatului. Când familia lui Aristei s-a mobilizat pentru a recupera trupul din magazin și a organiza înmormântarea, au descoperit cu stupoare că trupul defunctului dispăruse. Nimeni nu a putut spune dacă Aristea era încă în viață sau era mort.
Printr-o întorsătură de situație, Aristeas reapare în Proconnesus șapte ani mai târziu, scriind poemul în care sunt descrise călătoriile sale în regiunile nordice. Dar nu se termină aici! După ce își scrie lucrarea, Aristea dispare a doua oară, pentru a reapare peste 240 de ani!
Cea de-a doua întoarcere a avut loc în Metopontum, în apropiere de Tarentum. Aristeas a ordonat fabricarea unei statui a sa și construirea unui nou altar dedicat zeului Apollo, cu care călătorise sub forma unui corb sacru.
O poveste incredibilă! Poate un muritor să călătorească în timp, apărând la secole după moartea familiei sale?
Este o poveste asemănătoare cu paradoxul gemenilor lui Albert Einstein! Aristea a călătorit cu Apollo cu o viteză apropiată de cea a luminii, încetinind timpul? [Acum cineva va gândi: „Nu se poate!”].
De fapt, Aristeas nu este singurul crononaut din antichitate. Proteus, divinitatea mării, fiul lui Poseidon, pe lângă faptul că avea capacitatea de a se transforma în orice formă, poseda și darul de a prezice viitorul. Numele său face aluzie la „cel dintâi născut”.
Odiseea relatează că Proteus obișnuia să iasă din mare în jurul prânzului pentru a se întinde și a se odihni la umbra stâncilor, înconjurat de turma de foci a lui Poseidon pe care o îngrijea.
Cei care doreau să-și afle soarta de la zeu, recurgând la facultățile sale de clarvăzător sincer și veridic, trebuiau să se apropie de el la acea oră și să-l prindă în somn, folosind chiar și forța pentru a-l reține, căci el era capabil să se transforme în încercarea de a scăpa de sarcina uneori ingrată a prezicerii.
Care este, așadar, semnificația acestor mituri antice? Potrivit cercetătorilor „ortodocși”, ele sunt pur și simplu povești imaginative, a căror semnificație simbolică nu este întotdeauna atât de clară.
Cu toate acestea, nu lipsesc cei care cred că aceste povestiri, îmbogățite cu elemente legendare, se referă la adevărate nuclee istorice, atât de impresionante încât strămoșii noștri le-au colecționat și le-au transmis în formă scrisă posterității.
Dacă este așa, sunt oare oamenii în posesia unor tehnologii străvechi de la urmașii unei civilizații avansate pierdute, despre care nu avem încă dovezi certe?
Dacă, pe de altă parte, sunt doar povești fictive, rămâne faptul interesant că strămoșii noștri au avut capacitatea de a da naștere unor povești despre oameni capabili să sfideze barierele timpului, ceea ce indică o concepție foarte sofisticată despre a patra dimensiune!
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News
