Cine a fost Lilith? Există vreo justificare pentru a o numi pe Lilith prima soție a lui Adam, sau este doar o vorbă fără temei a unor creaturi din pădure? Există apariții ale lui Lilith în Biblie?
Dan Ben-Amos, profesor de folclor și de studii asiatice și de Orientul Mijlociu la Universitatea din Pennsylvania, explorează figura lui Lilith în Biblie și în mitologie în articolul său „From Eden to Ednah-Lilith in the Garden”, publicat în numărul din mai/iunie 2016 al revistei Biblical Archaeology Review.
Analiza sa arată că Lilith este o figură intrigantă care a luat multe forme de-a lungul mileniilor.
Lilith este menționată pentru prima dată în textele antice babiloniene ca fiind o clasă de demoni feminini înaripați care atacă femeile însărcinate și copiii.
Din Babilonia, legenda „Lilith” s-a răspândit în Anatolia antică, Siria, Israel, Egipt și Grecia. În această înfățișare – ca o demonică a pustietății – ea apare în Isaia 34:14 printre o listă de creaturi nocturne care vor bântui Regatul distrus al Edomului.
Aceasta este singura ei mențiune în Biblie, dar legenda ei a continuat să crească în iudaismul antic.
În timpul Evului Mediu, surse evreiești au început să o revendice ca fiind prima – și terifianta – soție a lui Adam. Cum a evoluat Lilith de la statutul de demon din sălbăticie la cel de prima soție a lui Adam?
În mod interesant, această poveste începe de la început – Geneza 1.
Crearea oamenilor este descrisă în Geneza 1 și în Geneza 2. Prima relatare este destul de simplă: „Dumnezeu a creat pe oameni după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu, i-a creat; bărbat și femeie i-a creat” (Geneza 1:27).
Cea de-a doua relatare descrie cum Dumnezeu l-a format pe om din țărâna pământului și apoi creează femeia din bărbat:
„Domnul Dumnezeu a format pe om din țărâna pământului și i-a suflat în nări suflare de viață; și omul a devenit o ființă vie. … Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om și el a dormit; apoi i-a luat una din coaste și i-a închis locul cu carne. Și coasta pe care Domnul Dumnezeu o luase de la om a făcut din ea o femeie și a adus-o la bărbat” (Geneza 2:7, 21-22).
În perioada post-biblică, unii cercetători evrei din vechime au adoptat poziția că Geneza 1:27 și Geneza 2:21-22 trebuie să descrie două evenimente separate, deoarece se pare că femeia este creată în mod diferit în aceste relatări.
În articolul „Lilith” din numărul din octombrie 2001 al revistei Bible Review, profesoara Janet Howe Gaines explică acest raționament:
„Considerând că fiecare cuvânt al Bibliei este precis și sacru, comentatorii aveau nevoie de un midrash sau de o poveste care să explice disparitatea dintre relatările creației din Geneza 1 și 2. Dumnezeu creează femeia de două ori – o dată cu bărbatul, o dată din coasta bărbatului – deci trebuie să fi existat două femei. Biblia o numește pe cea de-a doua femeie Eva; Lilith a fost identificată ca fiind prima pentru a completa povestea.”
În consecință, Geneza 1:27 descrie crearea lui Adam și a unei femei fără nume (Lilith); Geneza 2:7 oferă mai multe detalii despre crearea lui Adam; iar Geneza 2:21-22 descrie crearea Evei din Adam.
Poveștile lui Ben Sira relatează că Dumnezeu a creat-o pe Lilith din pământ, așa cum îl crease pe Adam. Ei au început imediat să se lupte pentru că niciunul nu voia să se supună celuilalt.
Recunoscând că Adam nu voia să o asculte, Lilith „a pronunțat Numele Inefabil și a zburat în aer” (Poveștile lui Ben Sira).
Îngerii Snvi, Snsvi și Smnglof au fost trimiși să o urmărească pe Lilith, dar când au ajuns la ea, ea a refuzat să se întoarcă cu ei în Grădina Edenului. „Lăsați-mă!”, a spus ea. ‘Am fost creată doar pentru a provoca boala copiilor.
Dacă pruncul este de sex masculin, am stăpânire asupra lui timp de opt zile după naștere, iar dacă este de sex feminin, timp de douăzeci de zile'” (Poveștile lui Ben Sira). Ca un compromis, ea a promis că ori de câte ori va vedea numele sau formele îngerilor pe amulete, va lăsa copilul în pace. De asemenea, a fost de acord ca 100 dintre copiii ei – demonii – să moară în fiecare zi.
Janet Howe Gaines expune gravitatea păcatului lui Lilith și consecințele sale, așa cum sunt descrise în Poveștile lui Ben Sira:
Lilith păcătuiește prin faptul că rostește cu nerușinare silabele sacre, demonstrând astfel unui public medieval că nu este demnă de a locui în Paradis. Astfel, Lilith zboară, după ce a obținut puterea de a face acest lucru prin pronunțarea numelui mărturisit al lui Dumnezeu.
Deși este făcută din pământ, ea nu este legată de pământ. Plecarea ei dramatică restabilește pentru o nouă generație caracterul supranatural al lui Lilith ca diavol înaripat.
Gaines explică, de asemenea, ura lui Lilith față de copiii umani: „Povestea lui Ben Sira sugerează că Lilith este împinsă să ucidă copii ca represalii pentru maltratarea lui Adam și pentru insistența lui Dumnezeu de a ucide zilnic 100 de urmași ai ei”.
Legenda lui Lilith a continuat să crească și să se schimbe de-a lungul secolelor următoare, ceea ce se reflectă în diverse reprezentări artistice ale acesteia.
În timp ce unele o înfățișau pe Lilith ca pe o femeie frumoasă, altele o arătau într-o lumină mai sinistră. Unii au descris-o chiar ca fiind șarpele din Grădina Edenului care a convins-o pe Eva să mănânce fructul interzis.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !