Planeta este comparabilă ca dimensiune cu Jupiter, dar de opt ori mai masiv.
O echipă internațională de oameni de știință a descoperit o planetă extrasolară aproape la fel de mare ca Jupiter, dar, spre deosebire de vecinul nostru stelar, această planetă tânără nu se încadrează în niciuna dintre teoriile care explică formarea giganților gazoși, ceea ce o transformă într-un adevărat mister pentru astronomi.
Potrivit Institutului Max Planck pentru Astronomie, HD 114082 b are o masă de opt ori mai mare decât cea a lui Jupiter; cu toate acestea, este de două până la trei ori mai densă decât ceea ce, conform celor mai acceptate teorii, ar trebui să fie un gigant gazos de numai 15 milioane de ani.
Densitatea acestei planete este de două ori mai mare decât cea a Pământului, ceea ce este cu adevărat remarcabil dacă ne gândim că planeta noastră este compusă din rocă cu un miez de fier și nichel, spre deosebire de roca gazoasă, care este compusă în principal din hidrogen și heliu, cele mai ușoare elemente din univers.
Ralf Launhardt, unul dintre autorii cercetării, publicată în revista Astronomics and Astrophysics, a explicat că teoriile indică faptul că planetele gigantice se pot forma în două moduri în cadrul unui disc protoplanetar de gaz și praf distribuit în jurul unei stele centrale tinere.
Primul proces, cunoscut sub numele de „acreția nucleului”, implică, într-o primă etapă, acumularea unui nucleu solid de material stâncos.
Odată ce acesta atinge o masă critică, forța sa gravitațională atrage gazul din jur, ducând la acumularea de hidrogen și heliu pentru a deveni o planetă gigant.
În cel de-al doilea model, denumit „instabilitatea discului”, pachetele de gaz dens instabile din punct de vedere gravitațional se prăbușesc împreună, formând o planetă gigant fără un nucleu stâncos.
În funcție de modelul de dezvoltare al planetei, gazul ar trebui să se răcească în ritmuri diferite, determinând astfel temperatura tinerelor planete gigantice gazoase.
În acest fel, ele pot experimenta ceea ce oamenii de știință numesc „începuturi reci” sau „începuturi fierbinți”, caracteristici care determină comportamentul acestor corpuri cerești.
După ce au calculat masa planetei HD 114082 b și perioada sa orbitală, oamenii de știință au constatat că combinația dintre masă și dimensiune este incompatibilă cu dezvoltarea stelelor cu începuturi fierbinți și, deși se potrivește puțin mai bine cu stelele cu începuturi fierbinți, nu reflectă toate ipotezele.
Launhardt a explicat că, pentru modelele teoretice actuale, HD 114082 b este prea mică pentru masa sa, deci fie are un miez solid neobișnuit de mare, fie modelele sunt greșite și rata de răcire a giganților gazoși nu a fost bine calculată.
De asemenea, ar putea fi ambele. „Tot ce putem spune este că încă nu înțelegem cu adevărat formarea planetelor gigantice”, a adăugat el.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !