Experții au găsit un bizon vechi de 50.000 de ani și…l-au mâncat !

mancare de bizon

Ați gusta dintr-un bizon vechi de 50.000 de ani?

În lumea paleontologiei, descoperirile surprinzătoare sunt la ordinea zilei, însă puține sunt la fel de fascinante și singulare precum cea a „Babeului albastru”.

Acest bizon preistoric, găsit în Alaska, nu numai că a furnizat informații valoroase despre fauna Epocii glaciare, dar a devenit și protagonistul unui experiment culinar unic.

Iată povestea lui Blue Babe, bizonul preistoric pe care oamenii de știință au decis să-l mănânce.

Descoperirea lui Blue Babe
În 1979, un grup de mineri de aur de lângă Fairbanks, Alaska, a descoperit rămășițele remarcabil de bine conservate ale unui bizon preistoric.

Denumit „Blue Babe” din cauza culorii albăstrui a pielii sale, datorată formării unui mineral numit vivianit, acest bizon avea aproximativ 36 000 de ani. Condițiile de îngheț din permafrostul din Alaska au conservat bizonul în așa fel încât pielea, mușchii și blana erau încă intacte.

Semnificație științifică
Bisonul albastru a oferit oamenilor de știință o ocazie rară de a studia de aproape un specimen din Epoca de Gheață.

Studiile au arătat că bizonul a fost ucis de un prădător, probabil un leu american (Panthera leo atrox), și că a trăit într-o perioadă în care Alaska era caracterizată de un climat rece și de o vegetație luxuriantă, potrivită pentru susținerea erbivorelor mari.

Experimentul culinar
După examinarea Blue Babe și prelevarea de probe pentru analize științifice, un grup de cercetători a decis să încerce un experiment unic: gătirea și degustarea unei părți din bizon.

Acest experiment, condus de paleontologul Dale Guthrie de la Universitatea din Alaska, a fost motivat de curiozitatea științifică de a înțelege ce gust ar avea carnea după ce a fost conservată timp de milenii în permafrost.

Procesul de preparare
O bucată din gâtul bizonului a fost tăiată și pregătită pentru gătit. Carnea a fost înăbușită încet cu legume și condimente pentru a înmuia fibrele musculare care s-au întărit în timpul mileniilor de îngheț.

Conform rapoartelor oamenilor de știință, gustul era similar cu cel al cărnii de bizon moderne, deși puțin mai fibros și cu o textură de piele.

Implicații și reflecții
Acest episod a stârnit un mare interes și unele controverse. Pe de o parte, a ridicat probleme etice cu privire la utilizarea rămășițelor preistorice pentru experimente culinare.

Pe de altă parte, a oferit o perspectivă unică asupra capacităților de conservare ale permafrostului și a stimulat continuarea cercetărilor privind conservarea țesuturilor și dieta animalelor preistorice.

Conservarea în permafrost
Cazul lui Blue Babe a evidențiat importanța permafrostului ca resursă pentru paleontologie. Temperaturile constant scăzute încetinesc semnificativ procesul de descompunere, permițând conservarea țesuturilor, părului și a altor biomolecule timp de zeci de mii de ani.

Acest lucru a permis oamenilor de știință să obțină informații detaliate nu numai despre biologia specimenelor individuale, ci și despre condițiile de mediu din trecut.

Povestea lui Blue Babe este o aventură fascinantă în lumea paleontologiei, combinând descoperirea științifică cu un experiment culinar fără precedent.

Acest bizon preistoric nu numai că a oferit o perspectivă valoroasă asupra lumii Epocii glaciare, dar a și stimulat reflecția asupra modului în care putem folosi descoperirile științifice pentru a ne explora trecutul în moduri noi și creative. Babe albastră rămâne un simbol al capacității extraordinare a științei de a conecta prezentul cu trecutul, chiar și prin cele mai neașteptate mijloace.

În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.

Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / TelegramGoogle News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !

Related Post