Marte ar fi putut pierde apă din cauza schimbărilor de înclinare axială
De ce s-a transformat Marte, odinioară acoperită de râuri și lacuri, într-un deșert uscat și rece?
Un nou studiu realizat de oamenii de știință de la Institutul de Astrofizică din Andaluzia din Spania oferă răspunsuri la aceste întrebări. Rezultatele sunt publicate în revista Nature Astronomy.
Marte este acum acoperită în mare parte de deșerturi aride, cea mai mare parte a apei rămase fiind înghețată în pământ și la poli.
Însă dovezile geologice din primele misiuni spațiale sugerează că, în urmă cu miliarde de ani, planeta conținea cantități semnificative de apă lichidă – suficientă pentru a acoperi suprafața până la o adâncime de aproximativ 100 de metri.
O explicație pentru pierderea apei implică descompunerea vaporilor de apă atmosferici de către radiațiile ultraviolete ale soarelui.
Hidrogenul produs în acest proces ar putea părăsi atmosfera, luând cu sine moleculele de apă.
Măsurătorile moderne arată că zilnic se pierd cantități uriașe de hidrogen din atmosfera lui Marte.
Totuși, calculele arată că acest mecanism nu poate explica pe deplin amploarea pierderii de apă de-a lungul a miliarde de ani.
Autorii unui nou studiu de la Institutul de Astrofizică din Andaluzia din Spania au emis ipoteza că fluctuațiile înclinării axei de rotație a planetei Marte au jucat un rol semnificativ.
Spre deosebire de Pământ, a cărui înclinare este menținută de Lună, Marte experimentează schimbări bruște ale unghiului de înclinare – de la 0 la 66 de grade – cu o medie de aproximativ 35 de grade.
Conform modelului, pe măsură ce înclinarea axei crește, polul nord al lui Marte primește mai multă lumină solară, provocând topirea gheții și creșterea cantității de vapori de apă din atmosferă.
La rândul său, acest lucru crește eliberarea de hidrogen în spațiu. Modelarea computerizată a arătat că, la o înclinare de 35 de grade, rata de scurgere a hidrogenului crește cu aproximativ un miliard de atomi pe an, comparativ cu valorile actuale.
În plus, furtunile de praf care sunt comune pe Marte cresc pierderea de hidrogen cu 50%, în funcție de intensitatea lor.
Efectul combinat al acestor factori, estimează cercetătorii, ar fi putut duce la o pierdere de apă echivalentă cu un strat gros de aproximativ 80 de metri pe întreaga suprafață a planetei. Această valoare este apropiată de estimările minime ale volumului de apă care exista cândva pe Marte.
Autorii notează că este posibil ca compoziția prafului marțian și alți parametri să fi diferit de cei actuali, ceea ce a influențat și procesele de pierdere a apei.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook, Telegram și TikTok
