Mitul și povestea farfuriilor zburătoare a lui Hitler: o inginerie de înaltă calitate sau doar propagandă ?

hitler si farfuria zburatoare

În New York, în decembrie 1944, s-a răspândit brusc vestea despre un iminent atac german asupra metropolei, condus de farfurioare zburătoare cu arme atomice.

În același timp, New York Times a raportat știrea unei „sfere misterioase suspendate în aer” și a publicat fotografii cu obiecte neidentificabile care trec cu viteză foarte mare. Potrivit articolului, unii londonezi văzuseră aceste discuri zburând pe sub podurile Tamisei.

Pură fantezie? Nu. Astăzi se știe că acele temeri nu erau complet nefondate. Naziștii lucrau într-adevăr la noi arme științifico-fantastice. Și printre acestea erau și farfurii zburătoare.

Armatele aliate debarcaseră în Normandia cu un an mai devreme, Frontul de Vest german era acum aproape de colapsul definitiv, dar, în ciuda acestui fapt, americanii se temeau că germanii vor putea evita înfrângerea iminentă recurgând la folosirea armelor secrete prodigioase. Mașina de propagandă a lui Joseph Goebbels, ministrul Propagandei, avea ca obiectiv să convingă populația germană să creadă până la urmă în „victoria finală”.


Dar această propagandă părea să fi luat stăpânire și în rândurile inamice. Oare Hitler nu lansase legendarele rachete V2, proiectate de Wernher von Braun (mai târziu creatorul primelor aventuri spațiale ale NASA), peste Londra cu câteva luni mai devreme, din septembrie 1944?

Erau rachete înspăimântător de eficiente: eludând ecranele radar, și-au atins ținta în doar 5 minute de la lansare, fără a fi interceptate.

După înfrângerea pe cerul britanic din 1940, Hermann Göring, ministrul transporturilor aeriene, era sub presiune. În 1941 a convocat toți experții din domeniu, îndemnându-i să lucreze la noi dezvoltări care să asigure supremația Germaniei.

Și aici s-a născut mitul farfuriilor zburătoare ca armă secretă.

În faza de proiectare un rol important l-a jucat modelul unei aeronave cu decolare verticală în formă de disc, pe care tânărul constructor Andreas Epp și patronul său Ernst Udet, legendarul as al aviației germane, îl prezentaseră cu puțin timp înainte în Göring.

Două echipe separate au lucrat la idee simultan: germanul Richard Miethe, inginer aeronautic, și italianul Giuseppe Belluzzo, specialist în turbine, în fabricile de avioane din Bratislava și Dresda. Colegii Otto Habermohl și Rudolf Schriever în fabricile Skoda din Praga. Primii care au atins obiectivul au fost cei ai grupului de la Praga.

În martie 1944 au finalizat cu succes primul test. În rapoarte au fost scrise detalii privind zborul inaugural: potrivit unora, aeronava zburase cu peste 2.000 de km pe oră; potrivit altora, se făcuse doar aluzie la zbor cu câteva salturi incerte.

Cert este că Ministerul Propagandei a lăudat evenimentul și a anunțat dezvoltarea unor noi arme de o putere extraordinară. Și asta a fost ultima dată când naziștii au menționat proiectul „farfurie zburătoare”.

Ce a fost real? Cele mai multe dintre documentele de pe disc au fost apoi pierdute sau distruse în ultimii ani haotici de război, în timp ce misterioasele 15 luni de zbor de probă înainte de armistițiu au fost suficiente pentru a răspândi mitul farfuriilor zburătoare super-rapide.

Pentru Peter Pletschacher, istoricul aviației, a fost într-adevăr doar un „război psihologic subtil”. Vitezele „la vremea aceea erau imposibile, au fost prostii”.

Potrivit lui Pletschacher, efectul extraordinar pe care l-a avut propaganda asupra inamicilor nu era decât consecința marelui respect pe care Aliații îl aveau pentru abilitățile tehnice ale germanilor.

După război, mitul farfuriilor zburătoare legendare ale Reichului s-a dezvoltat autonom, luând forme din ce în ce mai ciudate. Multe dintre figurile de frunte ale regimului nazist fugiseră în America de Sud și poate din acest motiv au început să circule zvonuri că Hitler și adepții săi au ajuns în Antarctica cu aeronavele lor cu disc. Acolo, ascunși în tuneluri săpate sub gheață, așteptau să se întoarcă în Germania.

Punctul culminant al complotului imaginativ a fost atins cu povestea că Hitler se retrăsese pe Lună cu farfuriile sale zburătoare și acolo va aștepta ziua răzbunării.

Călătoria în spațiu ar fi posibilă printr-o tehnică nouă, extraordinară de propulsie, numită „Vril”, care ar putea atinge accelerații de până la 40.000 km pe oră.

Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / TelegramGoogle News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !

Trimite articolul și prietenilor tăi !