Cercetătorii au rezolvat misterul celui mai impresionant miracol din Biblie – acum știm cum a putut Moise să despartă de fapt marea, relatează dailymail.co.uk.
Momentul în care Moise a despărțit Marea Roșie este un moment cheie în istoria creștinismului și a iudaismului și unul dintre cele mai impresionante miracole din Biblie.
Dar oamenii de știință cred acum că este posibil ca Moise să fi despărțit Marea Roșie în urmă cu aproximativ 3.500 de ani, dar nu a fost nimic miraculos în acest sens. Autorii noului studiu consideră că răspunsul ar putea să nu se afle deloc în intervenția divină, ci într-o combinație de vreme nebună și geologie norocoasă.
În povestea biblică, Moise poruncește apelor Mării Roșii să se despartă suficient pentru a salva Egiptul. Dar o nouă modelare computerizată realizată de o echipă de la Centrul Național pentru Cercetare Atmosferică arată că vânturile puternice de aproximativ 60 de mile pe oră, care suflă din direcția corectă, ar putea deschide un canal de 3 mile lățime în apă.
Iar când aceste vânturi s-ar fi potolit, apele s-ar fi repezit ca un tsunami pentru a-i înghiți pe egiptenii care îi urmăreau.
Potrivit lui Carl Drews, oceanograf la Centrul Național pentru Cercetare Atmosferică, traversarea Mării Roșii de către Moise este un eveniment supranatural care include o componentă naturală. Iar miracolul poveștii constă, de fapt, în momentul traversării.
Tradițional, traversarea Mării Roșii de către Moise a avut loc în Golful Aqaba, una dintre cele mai largi și mai adânci părți ale Mării Roșii.
Lățimea acestui corp de apă în punctul său cel mai lat este de 25 de kilometri, iar adâncimea medie este de aproximativ 900 de metri, cu o adâncime maximă de aproximativ 1850 de metri.
Datorită fundului său adânc și neuniform, traversarea acestei regiuni pe jos ar fi fost practic imposibilă, chiar și cu ajutorul puterii divine.
Cu toate acestea, cercetările arheologice recente indică o altă locație: Golful Suez. Acest corp de apă lung și îngust formează brațul nord-vestic al Mării Roșii, separând partea principală a Egiptului în vest de Peninsula Sinai în est. Se știe că Golful Suez are o adâncime medie de numai 20-30 de metri, iar fundul este relativ plat, ceea ce face traversarea mult mai posibilă.
Mai mult, oamenii de știință remarcă faptul că traversarea Golfului Suez nu numai că este posibilă, dar s-a și întâmplat deja în istorie. În apropierea capătului nordic al Mării Roșii, mareele puternice lasă în mod regulat secțiuni ale fundului mării complet expuse.
În 1789, Napoleon Bonaparte a profitat de acest lucru, conducând un mic grup de soldați călare printr-o parte a Golfului Suez la maree joasă. Însă, la mareea mare, valuri de 3 metri s-au năpustit brusc și aproape i-au spulberat pe oamenii lui Napoleon.
Potrivit Dr. Bruce Parker, fost om de știință șef la National Oceanic and Atmospheric Administration, Moise ar fi putut probabil să folosească această cunoaștere a mareelor pentru a traversa Marea Roșie.
Cu toate acestea, o explicație care se concentrează exclusiv pe maree omite un detaliu important al relatării biblice.
Biblia spune: „Domnul a făcut marea să se miște toată noaptea cu un vânt puternic dinspre est și a uscat marea, iar apele s-au împărțit”. Unii cercetători cred acum că referirea la un vânt puternic este cheia miracolului biblic.
Potrivit profesorului Nathan Paldor, oceanograf la Universitatea Ebraică din Ierusalim, atunci când un vânt puternic suflă spre sud dinspre capul golfului timp de aproximativ o zi, apa este împinsă spre mare, expunând astfel fundul acoperit anterior de apă.
Calculele profesorului Paldor arată că un vânt care sufla cu 65 până la 70 de kilometri pe oră dinspre nord-vest ar fi putut deschide o cale pentru israelieni.
Oponenții acestei teorii au remarcat, de asemenea, că Biblia spune că vântul sufla dinspre est, în timp ce calculele lui Paldor indică nord-vestul. Cu toate acestea, în cercetarea sa inițială, profesorul Paldor susține că descrierea ebraică originală este „Rauch kadim”, care ar putea însemna fie nord-est, fie sud-est.
Dar nici măcar acestea nu sunt toate teoriile. O altă teorie populară este că traversarea a avut loc de fapt în Delta Nilului, într-un loc cunoscut sub numele de Lacul Tannis.
Principalul argument în favoarea acestei teorii este că în ebraică israeliții sunt descriși ca traversând „yam suf”, care, deși în mod tradițional este tradusă ca Marea „Roșie”, ar trebui de fapt tradusă ca Marea „Reed”.
Unii cercetători consideră că aceasta este o referire la stufărișul care crește abundent în apele salmastre din Delta Nilului.
O altă teorie populară sugerează că traversarea a fost posibilă datorită faptului că apele au putut să se retragă din cauza unui tsunami.
Atunci când un cutremur provoacă un tsunami, depresiunea valului care se apropie îndepărtează apa de țărm, făcând ca mareea să pară că se retrage cu multe sute de metri mai mult decât în mod normal.
- „Am trăit 92 de zile pe o navă extraterestră”, spune fostul pilot american
- Călătoria lui Galileo în iad și înapoi
- Un cercetător susține că trupul lui Isus este ascuns sub Marea Piramidă
- OZN-urile: fizicianul Michio Kaku îndeamnă a nu subestima fenomenul
- Misterul Patagoniei: Kap-Dwa, uriașul de 3,5 metri cu două capete
