Dacă petreceți suficient timp pe internet, ați văzut, fără îndoială, imagini care compară Universul cu creierul uman.
Nu se referă la materia cenușie delicată și sinuoasă. Este vorba despre „neuroni”, care sunt conexiuni minuscule între celulele sale nervoase.
Într-adevăr, dacă examinați cu atenție vederea panoramică a cosmosului, veți vedea că seamănă cu o fotografie mărită a neuronilor prezenți în creierul uman.
Neuroni și galaxii
Nodurile luminoase sunt galaxii întregi care se întind ca niște brațe spre galaxiile vecine, fiecare conținând sute de miliarde de stele. Nodurile, sau grupurile de neuroni, sunt, de asemenea, observate în creier. Dendritele și axonii îi conectează la alți neuroni prin ramificare celulară.
Această asemănare nu se limitează la creierul uman și la cosmos. Rădăcinile copacilor, coloniile de furnici, luminile strălucitoare ale orașelor văzute din spațiu și alte rețele de noduri și canale, toate au structuri de rețea comparabile.
Poate că cea mai eficientă formă a acestor elemente este prin intermediul rețelelor. Fie că informația este transportată de moleculele de apă prin rădăcinile copacilor sau de mandibulele furnicilor prin tunelurile furnicilor, ea trece cât mai eficient posibil de la un nod la altul, în funcție de cerințele sistemului.
Diferența de mărime dintre creierul uman și univers este enormă. Este, de asemenea, neinteligibilă.
Un lucru este sigur: cosmosul este de „un miliard de miliarde de miliarde de miliarde” de ori mai mare decât creierul uman. Totuși, când compari unele dintre dimensiunile lor, ai o impresie ciudată.
Paralele între cosmos și creierul uman
Pentru ca aceasta să fie o coincidență, există mult prea multe paralele. Un astronom și un neurolog au colaborat pentru a găsi paralele între univers și rețelele neuronale din creier. În ciuda scării lor extrem de diferite, ambele sisteme complexe sunt surprinzător de asemănătoare.
Creierul uman are aproximativ 70 de miliarde de neuroni. Iar în regiunea vizibilă a Universului există 100 de miliarde de galaxii.
Apa reprezintă aproximativ 77% din creier, în timp ce 72% din cosmos este o energie întunecată misterioasă și atotpătrunzătoare.
Celulele cerebeloase au o densitate spectrală de la 1 micrometru la 0,1 milimetru. Densitatea rețelei spațiale variază de la 5 milioane la 500 de milioane de ani lumină. Aceasta este aceeași ordine de distribuție ca și înainte.
Creierul uman are o medie de 4,6 până la 5,4 conexiuni pe nod, în funcție de eșantioane de dimensiuni diferite, dar echivalente. Iar fiecare nod are între 3,8 și 4,1 conexiuni.
Aproximativ 25% din masa și energia din orice sistem este direct legată de mișcarea informațiilor și a energiei. Și lista continuă la nesfârșit. Oamenii de știință au descoperit că universul seamănă cu un creier uman masiv.
Evident, Universul seamănă cu un creier masiv. Dar unde este corpul dacă acesta este creierul?
Așadar, al cui creier este acesta? Este posibil ca noi, oamenii, să fim doar niște atomi într-o rețea neuronală multi-galaxiană creată de un zeu cosmic?
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News