
„Moartea este o iluzie pentru că sufletul nostru nu moare niciodată”
Brianna Lafferty, o femeie în vârstă de 33 de ani din Colorado, se lupta cu o tulburare neurologică rară când corpul ei „a cedat”.
Moartă clinic timp de opt minute – fără puls, respirație sau activitate cerebrală – ea a revenit ulterior la viață cu o experiență aproape de moarte (NDE) intensă, relatează dailymail.co.uk
„Moartea este o iluzie pentru că sufletul nostru nu moare niciodată. Conștiința noastră rămâne vie și însăși esența noastră pur și simplu se transformă”, a spus Lafferty.
„Nu mi-am văzut și nu mi-am amintit de sinele meu uman. Eram complet nemișcat, dar mă simțeam pe deplin viu, conștient și mai eu însumi ca niciodată.”
Suferind de distonie mioclonică, o afecțiune care provoacă spasme musculare involuntare, Lafferty a rămas fără vlagă în timpul unei crize medicale. Înainte să-și piardă cunoștința, a auzit o voce întrebând-o dacă este pregătită.
Apoi, și-a descris sufletul „plutind” deasupra corpului, intrând într-un tărâm atemporal.
„Am fost brusc separată de corpul meu fizic”, a spus ea. „Nu a existat nicio durere, doar un sentiment profund de pace și claritate.” Ea a susținut că gândurile ei au modelat împrejurimile: „Gândurile mele s-au materializat instantaneu. Mi-am dat seama că gândurile noastre modelează realitatea acolo.”
Reînviată, dar slăbită, Lafferty a reînvățat să meargă și să vorbească.
Deși se teme de o altă NDE, nu se mai teme de moarte: „Mi-a schimbat cursul vieții. De ceea ce mă temeam nu mai avea putere asupra mea, iar ceea ce urmăream înainte nu mai părea important.”
Experiența ei se aliniază cu un studiu recent care a urmărit 567 de pacienți cu stop cardiac din 25 de spitale. Publicat în Resuscitation, studiul a constatat că aproape 40% dintre aceștia au prezentat activitate cerebrală legată de starea de conștiență în timpul resuscitării cardiopulmonare – la unii până la 60 de minute după stopul cardiac.
Dr. Sam Parnia, autorul principal al studiului, a declarat că aceste experiențe dezvăluie „o dimensiune reală, dar puțin înțeleasă, a conștiinței umane, care devine dezvăluită odată cu moartea”. Un pacient a interpretat greșit chiar procedurile medicale drept tortură în iad.
Lafferty a descris întâlnirea cu „alte ființe” și o „inteligență superioară” care radiază „iubire necondiționată”. „Există o prezență, sau o inteligență, superioară nouă înșine, care ne ghidează și ne veghează”, a spus ea.
Studiul sugerează că starea de conștiență poate persista după moartea clinică, punând sub semnul întrebării presupunerile despre momentul în care starea de conștiență se termină cu adevărat.
Pentru Lafferty, experiența ei de după moarte a adus o claritate profundă: „Mă simt puternică și am încredere în evenimentele vieții, în special în cele dificile. Totul se întâmplă cu un motiv.”