Scheletele păzitorilor pergamentelor de la Marea Moartă

Estimated read time 4 min read

Analiza a 33 de schelete umane găsite în Qumran, o localitate de pe malul vestic al Mării Moarte, în actuala Cisiordania, oferă noi detalii despre o comunitate religioasă, probabil legată de unele dintre cele mai vechi texte biblice găsite vreodată.

Pergamentele de la Marea Moartă sunt o colecție de 981 de documente scrise în ebraică, aramaică și greacă descoperite între 1947 și 1956 în 11 peșteri din jurul Mării Moarte și care datează din așa-numitul al doilea Templu 597 î.Hr. – 70 d.Hr.).

Acestea includ copii ale textelor biblice, dar și povești apocrife, care nu sunt canonizate în Biblie, și documente care descriu viața anumitor comunități religioase din tradiția evreiască.

De-a lungul deceniilor, au existat mai multe teorii despre posibilii lor autori sau custodi. Unul dintre cei mai acreditați îi identifică pe esenieni , o comunitate de câteva mii de oameni aparținând unei secte pașnice evreiești care a trăit în Palestina antică.

Dedicați vieții de castitate și celibat, asemănătoare cu cea a multor comunități monahale, au trăit în contexte izolate o existență de rugăciune, muncă și continență, marcată de renunțarea la proprietatea privată sub un jurământ solemn urmat de trei ani de noviciat. Norocul sectei (care, potrivit unor erudiți, ar fi influențat doctrina lui Iisus) a apărut în jurul anului 68 d.Hr., când s-a alăturat mișcării de rezistență anti-romană și, prin urmare, a fost anihilată.

Acum antropologii Antiquities Authority din Israel au analizat 33 de schelete umane găsite la Qumran anul trecut:

Corespondențele dintre aceștia și esenieni sunt destul de puternice, după cum reiese din prezentarea rezultatelor în fața recentei reuniuni anuale la American Schools of Oriental Research a Boston, Massachusetts.

Data rămășițelor, care au aproximativ 2200 de ani, este similară cu cea a sulurilor biblice. Din forma oaselor pelvine se pare că erau doar bărbați cu vârsta cuprinsă între 20 și 50 de ani, fără nicio prezență feminină. Absența rănilor duce la excluderea faptului că erau soldați.

Indiciile ar sugera o comunitate monahală care duce o viață de asceză în deșert: poate, o comunitate de esenieni. Nu se poate spune că au fost autorii manuscriselor de la Marea Moartă, dar având în vedere proximitatea fizică și temporală, poate că acești oameni și-au păstrat secretul și și-au continuat tradiția.

În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.

Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News

Citește și....

De același autor