7 mari mistere din cele mai adânci adâncuri ale Antarcticii

organism infricosator de sub gheta antarcticii

Insecte uriașe, lacuri de lavă și chiar continente pierdute sunt doar câteva dintre ciudățeniile care există în Antarctica.

Antarctica este la fel de mare ca Mexicul și Statele Unite la un loc, dar „populația” sa de oameni de știință este mai mică de patru mii de persoane.

Este aproximativ de mărimea Statelor Unite și a Mexicului la un loc și conține 90% din gheața de pe Pământ; dacă s-ar topi, ar crește nivelul mărilor cu până la 61 de metri. Cu toate acestea, nu are o populație permanentă, doar aproximativ 4 000 de oameni locuind acolo în lunile de vară.

Prin urmare, nu este surprinzător faptul că Antarctica este un continent plin de ciudățenii care așteaptă să fie descoperite pe deplin.

Aruncăm o privire asupra a 7 mistere care se află în adâncurile Antarcticii.

Acestea sunt încă studiate și, deși au fost făcute descoperiri importante, probabil că mai sunt încă multe de învățat despre ele. Aruncați o privire asupra lor și încercați să vă imaginați lucrurile care nici măcar nu au fost descoperite pe continent.

Microbi devoratori de roci
„Viața pătrunde”, spune Jeff Goldblum în primul film Jurassic Park. Și are dreptate, atunci când ne gândim la tipul de microb care a fost descoperit în 2011, pe Muntele Erebus, cel mai sudic vulcan activ existent. Lipsit de alte resurse, acest organism supraviețuiește cu o „dietă” de roci și metale, relatează site-ul Grunge; fierul și magneziul se numără printre substanțele pe care le consumă.

Astfel de microbi, cu o astfel de dietă, sunt numiți chemolitotrofi. De la descoperirea lor, cercetările au investigat cum au apărut și în ce măsură supraviețuirea lor este legată de primele forme de viață de pe Pământ, explică Scripps Institution of Oceanography.

Insecte terifiante
Dacă ar fi să ne imaginăm speciile de animale curioase care ar putea trăi în Antarctica fără ca noi să știm, am avea parte de o mulțime de filme de groază.

Ei pot măsura între 30 și 35 de centimetri în diametru, în timp ce păianjenii de mare din Europa sau America de Nord ajung până la trei milimetri, ceea ce face să ai nevoie de o lupă pentru a-i vedea, potrivit CBC News.

Acești păianjeni sunt un exemplu al unui fenomen numit gigantism polar, care apare atât în Antarctica, cât și în Arctica; în medii extrem de reci, unele specii devin mult mai mari decât omologii lor din climatele mai calde.

Există mai multe teorii pentru a explica acest fenomen, una dintre acestea sugerând că animalele sunt capabile să crească mai mari deoarece temperaturile scăzute le stimulează metabolismul până la punctul în care aproape că nu mai au nevoie de oxigen.

3. Continente pierdute
Pentru că este atât de îndepărtată și acoperită de gheață, Antarctica a fost un mister pentru geologie în ceea ce privește relația sa cu celelalte continente, explică site-ul Live Science. Însă o hartă publicată în 2018 dezvăluie rămășițele unor continente antice ascunse sub teritoriul înghețat.

Este vorba despre o hartă gravitațională realizată de Agenția Spațială Europeană, pe baza datelor obținute între 2009 și 2013 de satelitul GOCE (Gravity Field and Steady-State Ocean Circulation Explorer).

Materialul arată că Antarctica de Est este formată din mai multe mase continentale sau, cu alte cuvinte, din miezul altor continente; de fapt, această regiune este mult mai groasă decât Antarctica de Vest. Una dintre aceste mase continentale se potrivește cu un alt teritoriu prezent în sudul Australiei.

Această descoperire este un alt pas spre înțelegerea modului în care Antarctica a făcut parte cândva din supercontinentul Gondwana, unul dintre cele două fragmente ale Pangeei.

4. A fost odată ca niciodată o pădure tropicală
Pare greu de imaginat că Antarctica a avut cândva o pădure tropicală pe teritoriul său. Dar asta indică un miez de sedimente extras din fundul mării la vest de continent, obținut în 2017: că în urmă cu 90 de milioane de ani exista o junglă, similară cu cea care poate fi găsită astăzi în Noua Zeelandă.

Analiza sedimentelor a dezvăluit soluri de pădure, polen, spori și rădăcini, dezvăluie The Independent. Aceste dovezi indică faptul că Antarctica a avut o climă „excepțional de caldă” în timpul perioadei de la mijlocul Cretacicului, când dinozaurii populau planeta.

Această perioadă geologică a fost cea mai caldă din ultimii 140 de milioane de ani, iar oceanele ar fi fost la 170 de metri deasupra nivelului actual.

5.Lacuri de lavă
Se pare că, odată cu tehnologia, nu există practic niciun colț al Pământului neexplorat de om, deși o insulă din Antarctica sfidează această credință.

Este vorba de Insula Saunders (parte a Insulelor Sandwich de Sud), unde se află vulcanul activ Mount Michael, al cărui crater este aproape întotdeauna inaccesibil pentru imaginile aeriene și prin satelit din cauza acoperirii permanente cu nori de deasupra sa.

Încă din anii 1990, oamenii de știință au suspectat că craterul conține un lac permanent de lavă, însă acest lucru a fost dovedit abia în 2019. Îl puteți vedea în imaginea din satelit de mai jos, unde zăpada este reprezentată cu roșu.

Cu craterul vulcanului Mount Miguel, există doar șapte lacuri de lavă în lume, potrivit Observatorului Pământului al Nasa. Unul dintre ele se află pe Muntele Erebus (da, cel cu microbii care mănâncă roci).

6.Cascada de sânge
Este într-adevăr extraordinar să vezi acest flux roșu în mijlocul peisajului înghețat al ghețarului Taylor din estul Antarcticii. Dar această nuanță este doar începutul ciudățeniilor pentru acest sit.

La începutul secolului trecut, se credea că ciudata cascadă avea această culoare din cauza algelor.

Acum se știe că această cascadă își datorează culoarea unei fisuri din ghețar, prin care curge un lac bogat în salinitate și fier, care îi dă culoarea. Din cauza salinității, este posibil ca apa să curgă de sub ghețar și să nu se topească.

Dar cel mai ciudat lucru sunt condițiile în care persistă lacul: este un corp de apă care a fost „sigilat” sub ghețar în urmă cu aproximativ două milioane de ani și conține o comunitate antică de microbi care supraviețuiesc fără oxigen, lumină naturală sau căldură suficientă, într-un fel de capsulă a timpului naturală, potrivit site-ului Atlas Obscura.

7.Abisuri care dispar
Până la sfârșitul iernii, mările din jurul Antarcticii sunt acoperite de aproximativ 18 milioane de kilometri pătrați de gheață (o suprafață aproximativ egală cu cea a Statelor Unite continentale). Cu toate acestea, conform Observatorului Pământului din cadrul Nasa, în aceste întinderi de gheață se pot forma fisuri sau găuri uriașe, în unele cazuri la fel de mari ca un stat sau o țară mică.

Oamenii de știință investighează acest fenomen de zeci de ani: cum se formează aceste găuri, cum cresc și de ce rămân acolo toată iarna.

Aceste prăpastii se pot forma în fiecare an în același loc, deși de dimensiuni diferite. Poate că nu pare foarte impresionant atunci când citiți definiția sa, dar vă puteți imagina o dolină care este la fel de mare ca o țară precum Irlanda, dar care pare insignifiantă în mijlocul unui peisaj înghețat?

În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.

Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / TelegramGoogle News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !

Trimite articolul și prietenilor tăi !