Curiozități privind sumerienii antici
1.Unul dintre orașele sumeriene mai mari ar fi putut avea 80.000 de locuitori.
Originile civilizației sumeriene din Mesopotamia sunt dezbătute și astăzi, dar dovezile arheologice indică faptul că au stabilit aproximativ o duzină de orașe-state până în mileniul IV î.Hr.
Acestea constau de obicei dintr-o metropolă cu ziduri dominată de un ziggurat – templele cu niveluri, asemănătoare piramidei, asociate cu religia sumeriană.
Casele au fost construite din stuf de mlaștină sau cărămizi din noroi, iar canale complexe de irigații au fost săpate pentru a valorifica apele încărcate cu nămoluri ale Tigrului și Eufratului pentru agricultură.
Principalele orașe-state sumeriene au inclus Eridu, Ur, Nippur, Lagash și Kish, dar unul dintre cele mai vechi și mai întinse a fost Uruk, un centru comercial înfloritor care se mândrea cu 10 kilometri de ziduri defensive și o populație între 40.000 și 80.000. În jurul anului 2800 î.Hr., a fost cel mai probabil cel mai mare oraș din lume.
- Lista conducătorilor sumerieni include o femeie.
Una dintre cele mai mari surse de informații despre Mesopotamia antică este așa-numita „Listă a Regilor”, o tablă de lut care documentează numele majorității vechilor conducători ai Sumerului, precum și lungimea domniei lor.
Lista este un amestec straniu de fapte istorice și mit – se spune că un rege timpuriu a trăit 43.200 de ani – dar include și monarhul singuratic al lui Sumer, sub forma lui Kubaba, o „femeie impunătoare” care se presupune că a preluat tronul în orașul-stat Kish, cândva în jurul anului 2500 î.Hr.
Se știu foarte puține lucruri despre domnia lui Kubaba sau despre modul în care a ajuns la putere, dar lista o atribuie faptul că a ”forjat” o dinastie care a durat 100 de ani.
- Orașele-state sumeriene erau adesea în război unul cu celălalt.
Chiar dacă împărtășeau un limbaj comun și tradiții culturale, orașele-state sumeriene erau în constante războaie care au dus la mai multe dinastii și regate diferite.
Primul dintre aceste conflicte cunoscute de istorie îl privește pe regele Eannatum de Lagash, care a învins orașul-stat rival Umma în jurul anului 2450 î.Hr. Pentru a sărbători victoria sa, Eannatum a construit așa-numita „Stelă a Vulturilor”, monument înfricoșător din calcar care descrie păsări care se ospătează pe carnea dușmanilor săi căzuți.
Sub conducerea lui Eannatum, Lagash a continuat să cucerească întregul Sumer, care a fost doar unul dintre mai multe orașe-state care au dominat Mesopotamia în timpul istoriei sale.
În ultimele etape ale istoriei lor, au fost atacați sau cuceriți de elamiți, akkadieni și gutieni.
- Sumerienii erau iubitori de bere.
Împreună cu inventarea scrierii, a roții, a plugului, a codurilor de lege și a literaturii, sumerienii sunt, de asemenea, amintiți ca unii dintre producătorii originari ai istoriei.
Arheologii au găsit dovezi ale fabricării berii mesopotamiene care datează din mileniul IV î.Hr. Tehnicile de fabricare a berii pe care le-au folosit sunt încă un mister, dar pare să fi fost un amestec pe bază de orz și era băută printr-un fel de paie.
Sumerienii și-au apreciat berea pentru ingredientele sale bogate în vitamine fiind descrisă drept cheia unei „inimi vesele și a unui ficat mulțumit”.
A existat chiar o zeiță sumeriană a fabricii de bere numită „Ninkasi”, care este celebrată într-un imn faimos ca „cea care udă malțul pus pe pământ”.
- Scrierea cuneiformă a fost folosită de peste 3.000 de ani.
Invenția sumeriană a cuneiformului – un termen latin care înseamnă literalmente „în formă de pană” – datează undeva în jurul anului 3400 î.Hr. În forma sa cea mai sofisticată, era alcătuită din câteva sute de caractere pe care cărturarii antici îi foloseau pentru a scrie cuvinte sau silabe pe tablele umede de lut.
Tabletele erau apoi coapte sau lăsate la soare pentru a se întări.
Sumerienii par să fi dezvoltat mai întâi cuneiforme în scopul banal de a ține evidența și evidența tranzacțiilor comerciale, dar în timp a înflorit într-un sistem de scriere cu drepturi depline, folosit de la poezie și istorie la coduri de drept și literatură.
- Sumerienii erau buni negustori de comerț
Deoarece patria lor era în mare parte lipsită de cherestea, piatră și minerale, sumerienii au fost nevoiți să creeze una dintre cele mai vechi rețele comerciale ale istoriei atât pe uscat, cât și pe mare.
Cel mai important partener comercial al lor ar fi putut fi insula Dilmun (actualul Bahrain), care deținea monopolul comerțului cu cupru, dar negustorii călătoreau în Anatolia și Liban pentru a aduna lemn de cedru, aur și pietre prețioase.
Sumerienii erau deosebit de pasionați de lapis lazuli – o piatră prețioasă de culoare albastră folosită în artă și bijuterii – și există dovezi că ar fi putut să călătorească până în Afganistan pentru a o obține.
Istoricii au sugerat, de asemenea, că referințele sumeriene la două țări comerciale antice cunoscute sub numele de „Magan” și „Meluhha” se pot referi la Egipt și Etiopia.
- Eroul Epopeii lui Ghilgameș a fost probabil o adevărată figură istorică sumeriană.
Una dintre realizările încununate ale literaturii mesopotamiene este „Epopeea lui Ghilgameș”, un poem de 3.000 de versuri care descrie aventurile unui rege sumerian în timp ce se luptă împotriva unui monstru de pădure și caută secretul vieții veșnice.
În timp ce eroul poemului este un semizeu cu o putere asemănătoare lui Hercule, majoritatea savanților cred că se bazează pe un rege real care a servit ca al cincilea conducător al orașului Uruk.
Ghilgameș apare pe „Lista regilor” sumerieni și se crede că a trăit cândva în jurul anului 2700 î.Hr.
Puține relatări contemporane despre domnia sa au supraviețuit până astăzi, dar arheologii au găsit inscripții care îi acredită construirea masivelor ziduri defensive ale lui Uruk și restaurarea unui templu zeiței Ninhil, ceea ce sugerează că ar fi putut fi un adevărat conducător ale cărui fapte au fost ulterior refăcute ca mit.
- Matematica și măsurătorile sumeriene sunt folosite și astăzi.
Originile celor șaizeci de secunde și șaizeci de minute pot fi urmărite din vechea Mesopotamia. În același mod în care matematica modernă este un sistem zecimal bazat pe numărul zece, sumerienii au folosit în principal o structură sexigesimală care se baza în jurul grupărilor de 60.
Acest sistem numeric ușor divizibil a fost adoptat ulterior de vechii babilonieni, care l-au folosit în calculele astronomice privind lungimile lunilor și ale anului.
- Cultura sumeriană s-a pierdut până în secolul al XIX-lea.
După ce Mesopotamia a fost ocupată de amoriți și babilonieni la începutul mileniului al II-lea î.Hr., sumerienii și-au pierdut treptat identitatea culturală și au încetat să mai existe ca forță politică. Toate cunoștințele despre istoria, limbajul și tehnologia lor – chiar și numele lor – au fost în cele din urmă uitate.
Secretele lor au rămas îngropate în deșerturile Irakului până în secolul al XIX-lea, când arheologii francezi și britanici au dat peste artefacte sumeriene în timp ce căutau dovezi ale asirienilor antici.
Savanți precum Henry Rawlinson, Edward Hincks, Julius Oppert și Paul Haupt au preluat mai târziu conducerea în descifrarea limbii sumeriene și cuneiformei, oferind istoricilor prima lor descriere a istoriei și literaturii pierdute din Mesopotamia timpurie.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !