„A existat un alt univers înainte de Big Bang, iar dovezile existenței sale pot fi încă văzute în găurile negre”.
Universul în care trăim este echivalentul unui univers anterior, iar dovezile, potrivit fizicianului Roger Penrose, laureat al Premiului Nobel, pot fi găsite în găurile negre.
Roger Penrose a făcut această afirmație după ce a primit Premiul Nobel pentru progresele înregistrate în teoria generală a relativității a lui Einstein și pentru dovada existenței găurilor negre.
Roger susține că existența unor pete inexplicabile de radiații electromagnetice pe cer, cunoscute sub numele de „pete Hawking”, sunt rămășițe ale unui univers care îl precede pe al nostru.
El face parte din așa-numita teorie a universului „cosmologie ciclică conformă”, sugerând că aceste puncte sunt ejecția finală a energiei numită „radiație Hawking”, transferată de la găurile negre din universul anterior.
Găurile negre sunt o regiune a spațiului în care materia s-a prăbușit în sine și are o forță gravitațională atât de mare încât nici măcar lumina nu poate scăpa.
Cosmologia ciclică conformă
Cosmologia ciclică conformă este un model cosmologic al unui univers ciclic, propus începând din 2001 de matematicianul și fizicianul teoretician Roger Penrose, în care se consideră că sfârșitul universului este începutul unuia nou, deoarece entropia scăzută care urmează morții termice a universului (momentul în care entropia este maximă) ar fi aceeași ca înainte de Big Bang, datorită evaporării găurilor negre.
Ce a existat înainte de Big Bang? Și cum se va sfârși universul?
Roger crede că a găsit soluția. Universul nu a avut început și nu va avea sfârșit. Iar noi trăim doar un capitol al acestei povești fără sfârșit.
Înainte de eonul nostru – adică faza universului în care trăim – a existat unul identic, iar la sfârșit se va naște unul identic. Această teorie nu este în contradicție cu observațiile: ea pornește de la constatarea că Big Bang-ul a avut într-adevăr loc și că universul este în expansiune și probabil va continua să o facă până când aproape toată materia va dispărea.
A existat un alt univers mai devreme decât al nostru
Dar iată care este punctul culminant. Deoarece puțina materie rămasă va fi, de asemenea, aceeași materie care, printr-un nou Big Bang, va da naștere unui nou eon, o nouă fază a universului ciclic și etern.
Dovada în radiația cosmică de fond
În 2001, NASA a lansat satelitul WMAP, care a reușit să realizeze o hartă precisă a radiației cosmice de fond și a anisotropiilor sale, adică a neomogenităților sale infinitezimale. De fapt, CMB pare a fi extrem de izotrop, adică omogen, cu excepția câtorva mici fluctuații care ar fi complet aleatorii și care, conform teoriilor, ar da apoi naștere galaxiilor și a ceea ce conțin acestea.
Penrose a mers să observe harta CMB realizată de satelitul WMAP și a descoperit, spre surprinderea sa, regularități în distribuția anisotropiei.
Pe acea hartă, Penrose a observat că aceste variații sunt distribuite de-a lungul unor cercuri concentrice. Ele ar fi, conform CCC, produsul unei coliziuni între găuri negre supermasive, care, ciocnindu-se, ar fi provocat unde gravitaționale masive, ale căror efecte ar fi „imprimate” în CMB. Exact ca undele produse de o piatră care cade într-un iaz.
Având în vedere poziția acestor cercuri concentrice pe harta CMB, Penrose și Vahe Gurzadyan de la Universitatea de Stat Yerevan din Armenia au calculat că această mare coliziune ar fi avut loc înainte de Big Bang. Astfel, eonul nostru ar fi păstrat o anumită „memorie” a eonului anterior, dovedind că a existat ceva înainte de Big Bang.
Iar acel ceva nu a fost altceva decât un univers (eon) identic cu al nostru. Cât timp ar dura fiecare eon? Nu mai puțin decât timpul necesar evaporării tuturor găurilor negre: 10100 de ani, adică un 1 urmat de o sută de zerouri!
Fizicienii și cosmologii sunt precauți. Este adevărat, spun ei, că acele cercuri ciudate de pe harta CMB există, dar ele nu sunt neapărat explicabile prin teoria lui Penrose.
Și pentru că CCC face o altă predicție, care este fundamentală pentru a-i demonstra veridicitatea: și anume că toată materia, pe termen foarte lung, sfârșește prin a se dezintegra și a-și pierde masa. Este adevărat că multe particule sunt lipsite de masă și că multe altele se pot dezintegra și își pot pierde masa.
Dar nu s-a demonstrat – și, potrivit fizicienilor, este extrem de puțin probabil să se demonstreze – că particulele cu masă infinitezimală, dar încă existente, cum ar fi electronii, o pierd.
Cu toate acestea, cosmologia ciclică conformă este o teorie care, în complexitatea sa, face viața mult mai ușoară. Cosmologilor, desigur, dar și nouă, muritorilor de rând, care nu putem să nu ne întrebăm, ca și ei, de unde venim și încotro ne îndreptăm.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !