Oțelul inoxidabil, o invenție care datează din anii 1800 și care a revoluționat industria încă din anii 1930, este posibil să fi fost deja folosit de vechii perși cu mai bine de 1.000 de ani în urmă.
Oțelul inoxidabil este un aliaj de oțel special, cu un conținut scăzut de carbon și bogat în crom, care este deosebit de rezistent la coroziune.
Rahil Alipur de la University College London a descoperit recent că vechii perși, încă din secolul al X-lea, produceau un aliaj cu caracteristici similare cu oțelul inoxidabil, prin adăugarea de cromit în interiorul creuzetelor, în timpul producției de arme și unelte.
Cercetătorul nu a găsit numai urme fizice ale materialului din interiorul artefactelor, dar ar fi identificat o „rețeta” pentru realizarea acestui oțel special într-un manuscris antic persan datând între anii 900 și 1000 d.Hr. Fabricarea oțelului era o practică care se încadrează în știință și magie și foarte puțini oameni au reușit să o stăpânească.
Textul vorbește despre un ingredient secret capabil să facă oțelul deosebit de rezistent la trecerea timpului.
Potrivit lui Alipur, ingredientul secret ar fi cromitul, un mineral foarte bogat în crom, care a fost adăugat aliajului de oțel în timpul turnării.
Descoperirile găsite de Alipur în ruinele satului Chahak, din Persia, considerat centrul producției de oțel, par să confirme teoria acestuia: artefactele antice conțin un procent de crom care variază între 1 și 2%, mult mai puțin decât cea folosită astăzi în producția de oțel inoxidabil, dar suficientă pentru a oferi aliajului o bună rezistență la oxidare și rugină.
„Nu este de exclus”, concluzionează cercetătorii, „că metoda s-a transmis cumva de-a lungul timpului și a dus la tehnici moderne de producție a oțelului”.
SURSA: Rahil Alipur, UCL
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News