Primele desene databile ale petelor solare se bazează pe observațiile solare ale lui Johannes Kepler cu camera obscură în mai 1607
Kepler a însoțit desenele cu descrieri în latină ale petelor solare pe care le observa.
Desenele „pe jumătate uitate” ale petelor solare realizate de astronomul renascentist Johannes Kepler ne arată mai multe despre modul în care funcționează ciclul de activități al soarelui.
Kepler (1571-1630), care s-a născut în ceea ce astăzi numim Germania, este cel mai bine cunoscut în astronomie pentru formularea legilor mișcării planetare. Interesele sale diverse au inclus însă și privirea la soare.
Desenele pe care le-a făcut unui grup de pete solare în 1607, relevă un nou studiu, arată „coada ciclului solar” cu instrumentar înainte ca telescopul să fie mai larg disponibil la începutul secolului al XVII-lea.
„Descoperirile grupului … oferă o cheie pentru rezolvarea controversei privind durata ciclurilor solare la începutul secolului al XVII-lea”, a scris Universitatea Nagoya din Japonia într-o declarație.
Cunoscută sub numele de minimul Maunder, această perioadă (între 1645 și 1715) a fost considerată a fi o eră cu mai puține pete solare decât de obicei, ceea ce, la rândul său, a condus la perioade mai reci pe Pământ decât norma de atunci.
Petele solare sunt regiuni mai reci de pe suprafața soarelui care pot genera perturbări eruptive, cum ar fi erupțiile solare și ejecțiile de masă coronală.
Deoarece Kepler nu dispunea de telescop, el a examinat în schimb Soarele folosind camera obscură.
Această metodă folosea „o mică gaură într-un perete pentru a proiecta imaginea soarelui pe o foaie de hârtie”, se arată în declarație. Kepler a crezut la început că asistă la un tranzit al planetei Mercur pe Soare, dar ulterior a clarificat că era vorba despre un grup de pete solare.
„Aceasta este cea mai veche schiță a unei pete solare realizată vreodată cu o observație instrumentală și o proiecție”, a declarat autorul principal Hisashi Hayakawa, profesor asistent și cercetător solar la Nagoya. El a adăugat că semnificația desenelor solare ale lui Kepler a fost trecută cu vederea, de-a lungul epocilor:
„Aceasta a fost discutată doar în contextul istoriei științei și nu fusese utilizată pentru analize cantitative pentru ciclurile solare”.
Cheia analizei cercetătorilor a fost urmărirea modului în care petele solare se mișcă de-a lungul unui ciclu solar: „Apariția, frecvența și distribuția lor latitudinală apar în cicluri care afectează radiația solară și vremea spațială”, se arată în declarație.
Ca atare, ei au lucrat pentru a reduce la ce latitudine au fost observate petele solare ale lui Kepler. Cercetătorii spun că analiza lor a desenelor lui Kepler a dezvăluit patru lucruri majore.
În primul rând, grupul de pete solare se afla la o latitudine mai mică decât se credea anterior (după luarea în considerare a unghiului poziției solare din locația sa); legat de aceasta, descoperirile viitoare din telescop au arătat pete solare la latitudini mai mari, sugerând „o tranziție tipică” între cicluri.
Schimbarea latitudinii sugerează că grupul de pete solare se afla la sfârșitul unui ciclu solar în loc de începutul altuia, pe baza latitudinii petelor solare, ceea ce a formulat a treia constatare.
În cele din urmă, observațiile lui Kepler pot arăta zona de tranziție dintre ciclurile solare, pe care studiul a fixat-o între 1607 și 1610.
În timp ce unii cercetători au teoretizat anterior că minimul Maunder a apărut din cauza unor cicluri solare neregulate, diferite de cele tipice de 11 ani, înregistrările lui Kepler au arătat „o durată regulată” pentru ciclul solar pe care l-a observat în 1607, a adăugat studiul.
Dar constatarea nu este lipsită de controverse: ciclurile inelelor arborilor din studiile anterioare au sugerat cicluri solare normale în unele lucrări și cicluri solare anormale în altele.
Hayakawa a îndemnat la examinări suplimentare pe această temă. „Este extrem de important să verificăm aceste reconstrucții [ale inelelor arborilor] cu înregistrări independente – de preferință observaționale”, a spus el.
Noul studiu a fost publicat în The Astrophysical Journal
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.