Biblia se referă la omul nou creat ca „Adam”, în termen generic. Nu o persoană numită Adam, ci „pământeanul” pentru că acesta este adevăratul sens al cuvântului Adam, derivat din rădăcina Adamah, „Pământ”.
Dar termenul este și un joc de cuvinte și reflectă modul în care a fost creat Adam.
Termenul sumerian pentru om este LU. Dar sensul său profund nu este „ființă umană”, ci „muncitor, slujitor” și, ca o componentă a numelor de animale, înseamnă „îmblânzit”.
Akkadianul în care a fost scris Hatra Hasis a numit ființa nou creată Lulu, ceea ce înseamnă, ca și în sumeriană, „om”, dar care sugerează și conceptul de „amestecare”.
Prin urmare, cuvântul lulu, în sensul său cel mai profund, înseamnă „cel care este amestecat” cu o aluzie clară la felul în care a fost creat Adam. Adam, „pământeanul” sau și „Cel care este din sânge”.
În toate textele de creație găsite în Mesopotamia, este evocat un procedeu în care un element divin este amestecat cu unul uman.
Elementul divin este descris ca „o esență” derivată din sângele divin și elementul pământ ca „lut” sau „noroi”: amestecarea genelor „divine” ale Anunnaki cu genele „pământene” ale omului-maimuță, fecundând oul unei femele de maimuță.
A fost o fertilizare in vitro, în eprubetă….Adam a fost primul copil născut într-o eprubetă…
Chemat la sarcina de a „face slujitori pentru zei”, Enki i-a dat lui Ninti următoarele instrucțiuni:
„Luați niște lut din inima Pământului,
chiar deasupra Abzu – și modelați-o într-o nucă.
Voi oferi zei tineri buni și experimentați,
care vor aduce acel lut la starea potrivită”.
Elementul pământesc din procedura de „legare” a unei ființe deja existente „imaginea zeilor” a fost oul femelei acelei ființe: o maimuță.
Ninti s-a bazat pe Enki pentru a furniza elementul pământ, acest ou al unei femei-maimuță din Abzu din sud-estul Africii. Și de fapt localizarea geografică este foarte precisă: nu este aceeași zonă în care sunt minele (Zimbabwe), ci un loc „deasupra lui”, mai la nord.
Sarcina de a obține elementele divine era a lui Ninti. Au fost nevoie de două esențe extrase dintr-un tânăr zeu Anunnaki, atent selectat în acest scop. Enki i-a ordonat lui Ninti să ia sângele și „shiru-ul” zeului și să obțină „esențele” prin scufundări într-o „baie purificatoare”.
Ceea ce urma să fie obținut din sânge se numea TE.E.MA, tradus prin „personalitate”, cuvânt care exprimă sensul cuvântului: ceea ce face o persoană diferită de alta. Însă traducerea „personalității” nu exprimă precizia științifică a termenului original care, în sumeriană, înseamnă: „Ceea ce conține ceea ce leagă memoria”. Astăzi o numim genă.
Celălalt element pentru care tânărul Anunnaki a fost selectat , „shiru”, este tradus în mod obișnuit ca și „carne”.
De-a lungul timpului, termenul a căpătat și acest sens, dar în primul sens sumerian s-a referit la organe sexuale sau de reproducere; rădăcina sa însemna „a lega” sau „ceea ce leagă”.
În alte texte în care este menționată descendența „zeilor” non-Anunnaki, extractul de shirru se numește kirsu, care provine de la membrul masculin, însemnând astfel spermă masculină.
Ninti a trebuit să amestece bine aceste două extracte divine într-o baie purificatoare, și cert este că epitetul lulu pentru Muncitorul Primitiv (cel care a fost amestecat), derivă tocmai din acest procedeu.
Astăzi l-am numi hibrid. Toate aceste proceduri trebuiau efectuate după un protocol sanitar strict. Un text spune chiar despre cum Ninti s-a spălat pe mâini înainte de a atinge „lutul”.
Locul în care au fost efectuate aceste proceduri era o structură specială, numită în akkadian Bit Shimti care, derivând din sumerianul SHI.IM.TI, însemna literal „Casa în care bate vântul vieții” – sursa, fără îndoială, a afirmație conform căreia, după ce l-a modelat pe Adam din lut, Elohim „a suflat din nări suflarea vieții”.
Termenul biblic, tradus uneori prin „suflet” în loc de „suflare de viață” este Nephesh. Exact același termen apare în relatarea akkadiană a evenimentelor care au avut loc în „casa în care este suflat vântul vieții” după ce procedurile de purificare și extracție au fost finalizate:
„Zul care purifică Napishtu, Enki, a vorbit.
Așezat în fața ei [Ninti] a încurajat-o.
După ce a recitat formulele rituale,
s-a aplecat să atingă lutul”.
Ovulul femeii maimuță s-a fertilizat în „băile purificatoare” iar genele tânărului zeu au fost apoi depuse într-o „matriță” unde avea să fie finalizată „legarea”.
Oul fecundat și modelat urma să fie reimplantat în pântecele unei femei, dar nu în cel al femeii maimuță: în cel al unei zeițe Anunnaki. [pentru această sarcină a fost aleasă Ninki, soția lui Enki].
Crearea omului a fost complicată de o întârziere a nașterii, atât de mult încât a trebuit să se facă o intervenție chirurgicală. Ninti „și-a acoperit capul” și cu un instrument a cărui descriere este deteriorată în tabletă „a făcut o deschidere; ce era în pântece a ieșit”.
Prinzând nou-născutul, ea sări de bucurie. L-s ridicat pentru ca toți să-l vadă și a scos un strigăt triumfător:
„L-am creat !
Mâinile mele l-au făcut !”
Si așa s-a născut primul Adam.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook ! Ah, era să uit: am aterizat și pe TikTok !