Textele sumeriene antice raportate de Zecharia Sitchin ne vorbesc despre primele războaie care au avut loc pe Piramidă de către Anunnaki.
Potrivit lui Maneton, Ptah a transmis stăpânirea asupra Egiptului fiului său după ce a domnit 9.000 de ani; dar domnia lui Ra a fost brusc întreruptă după 1.000 de ani – din cauza Marelui Potop.
A urmat apoi domnia de 700 de ani a lui Shu, care l-a ajutat pe Ra să „controleze cerurile de deasupra Pământului”, și domnia de 500 de ani a lui Geb („care a împânzit Pământul”). În această perioadă, în jurul anului 10000 î.Hr., au fost construite instalațiile spațiale, și anume portul spațial din Sinai și piramidele din Giza.
Deși se presupunea că peninsula Sinai, locul unde se află portul spațial, și piramidele din Giza vor rămâne neutre sub Ninharsag, în realitate, cei care construiseră aceste instalații – Enki și descendenții săi – nu păreau să aibă prea multe intenții de a renunța la controlul asupra lor.
Există un text sumerian pe care cercetătorii îl numesc „Mitul Paradisului”. Numele său antic era Enki și Ninharsag și este, de fapt, povestea de dragoste dintre cei doi, dintre Enki și sora sa vitregă Ninharsag, o dragoste cu motive și scopuri politice, care urmărea să controleze Egiptul și Peninsula Sinai – adică piramidele și portul spațial.
Povestea este plasată în momentul în care Pământul tocmai fusese împărțit între Anunnaki, Tilmun (peninsula Sinai) fiind dată lui Ninharsag, iar Egiptul grupului lui Enki.
Atunci, conform povestirii sumeriene, Enki a traversat lacurile mlăștinoase care separau Egiptul de peninsula Sinai și s-a dus la Ninharsag, care se afla acolo singur, pentru o întâlnire amoroasă:
Enki s-a dus la cea care este singură,
la Doamna Vieții, stăpâna acelui pământ,
la înțeleapta Doamnă a Vieții.
Falusul său a inundat digurile
și a scufundat trestiile…
Și-a turnat sămânța în trupul marii Doamne a Anunnaki,
și-a turnat sămânța în pântecele lui Ninharsag;
și ea a luat în pântecele ei sămânța lui, sămânța lui Enki.
Adevăratul scop al lui Enki a fost să obțină un copil de sex masculin de la sora sa vitregă, dar în schimb s-a născut o femeie. Enki și-a fecundat apoi propria fiică, de îndată ce aceasta a devenit „tânără și frumoasă”, iar apoi pe nepoata sa.
Ca urmare a acestei activități sexuale frenetice, opt zei au venit pe lume – șase femei și doi bărbați. Enervată de tot acest incest, Ninharsag și-a folosit artele medicale pentru a-l îmbolnăvi pe Enki. Anunnaki care erau de partea zeului au implorat-o să-l lase în pace, dar Ninharsag nu a fost niciodată atât de categorică: „Până nu moare, nu voi mai pune niciodată „Ochiul Vieții” pe el!”.
Încântată că Enki fusese în sfârșit oprit, Ninharsag s-a dus la Tilmun pentru a vedea cum stau lucrurile și apoi s-a întors în Mesopotamia pentru a raporta evoluția situației la o întâlnire la care au participat Enlil, Nanna/Sin, Utu/Shamash și Inanna/Ishtar.
Dar Enlil, încă nemulțumit, i-a ordonat lui Ninurta să se întoarcă la Tilmun și să-l ia pe Ninharsag cu el. Între timp, însă, Ninharsag, căreia i se făcuse milă de fratele ei, s-a răzgândit și s-a apucat să-l vindece, una câte una, toate părțile corpului său pe care ea însăși le îmbolnăvise. Enki a propus apoi să conducă Egiptul împreună, atribuind sarcini, soții și teritorii fiecăruia dintre cei opt tineri zei:
Abu să fie stăpânul plantelor;
Ninsutu să fie stăpânul lui Magan;
Ninsutu se căsătorește cu Ninazu;
Ninkashi să fie cea care îi potolește pe cei însetați;
Nazi să se căsătorească cu Nindara;
Azimua să se căsătorească cu Ningishzida;
Nintu să fie regina lunilor;
Enshag să fie stăpânul lui Tilmun!
Textele teologice egiptene din Memphis spun, de asemenea, că opt zeități au luat naștere din inima, limba, dinții, buzele și alte părți ale corpului lui Ptah. Și tot în acest text, ca și în cel mesopotamian, Ptah, după ce a „născut” aceste zeități, le-a atribuit locuințe și teritorii:
„După ce a dat formă zeilor, a construit orașe, a delimitat districte, a așezat zeii în locuințele lor sacre; le-a construit sanctuare și le-a fixat ofrande”. Toate acestea le-a făcut „pentru a face fericită inima Doamnei Vieții”.
Dacă, așa cum se pare, aceste povești aveau într-adevăr o bază, atunci rivalitatea provocată de această genealogie confuză nu putea fi decât agravată de probele sexuale atribuite lui Ra însuși. Se spunea chiar că Osiris însuși era de fapt fiul lui Ra și nu al lui Geb, conceput atunci când Ra s-a unit, sub o formă falsă, cu strănepoata sa. Și aici se află miezul conflictului dintre Osiris și Seth.
De ce Seth, căruia Geb îi atribuise Egiptul de Sus, a râvnit atât de mult la Egiptul de Jos, care fusese în schimb atribuit lui Osiris?
Egiptologii au încercat să dea o explicație geografică, vorbind despre fertilitatea pământului și alți factori de acest gen. Cu toate acestea, mai există un alt element – unul care, din punctul de vedere al zeilor, era fără îndoială mult mai important decât cantitatea de recolte care putea fi obținută dintr-o regiune: Marea Piramidă și companionii săi de la Giza.
Cel care controla aceste construcții participa, de fapt, la controlul activităților spațiale, al călătoriilor zeilor spre și dinspre Pământ și al legăturilor vitale dintre acesta și cea de-a Douăsprezecea Planetă.
Pentru o vreme, Seth și-a văzut ambiția împlinită, după ce l-a scos din drum pe Osiris. Dar „în anul 363”, cu Osiris dispărut, tânărul Horus a devenit răzbunătorul tatălui său și a pornit un război împotriva lui Seth – primul război al piramidei. Acesta a fost primul război în care zeii au implicat oamenii.
Sprijinit de alți zei legați de Enki, care domnea în Africa, Horus răzbunătorul a inițiat ostilitățile în Egiptul Superior. Cu ajutorul Discului Înaripat pe care Thoth îl construise pentru el, Horus a avansat tot mai mult spre nord, spre piramide.
O primă bătălie majoră a avut loc în „districtul apelor”, adică în apropierea lanțului de lacuri care separă Egiptul de Peninsula Sinai: aici au rămas pe teren o bună parte dintre adepții lui Seth. Toate încercările celorlalți zei de a soluționa conflictul eșuând, Seth și Horus s-au confruntat în mai multe lupte corp la corp, la sol și pe cer, deasupra peninsulei Sinai.
În timpul uneia dintre bătălii, Seth s-a ascuns în „tuneluri secrete” undeva în peninsulă; într-o altă bătălie, și-a pierdut testiculele. Adunarea Zeilor a atribuit apoi tot Egiptul „ca moștenire… lui Horus”.
Ce s-a întâmplat atunci cu Seth, unul dintre cei opt zei generați de Ptah? A fost alungat din Egipt și s-a stabilit în ținuturile Asiei de Est, printre care se afla un loc unde putea „vorbi din cer”. Să fi fost el zeul numit Enshag în povestea sumeriană a lui Enki și Ninharsag, cel căruia cei doi îndrăgostiți i-au atribuit Tilmun (adică peninsula Sinai)? Dacă da, atunci el era zeul egiptean (camitic) care și-a extins stăpânirea asupra ținutului Sem, cunoscut mai târziu sub numele de Canaan.
Tocmai în acest rezultat al primului război al piramidelor se află cheia interpretării pasajelor biblice; și tot aici trebuie să căutăm și cauzele celui de-al doilea război al piramidelor.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News