Sahara verde. O echipă de cercetători spanioli încearcă prin inginerie genetică, să creeze exemplare de arbori care cresc rapid și care sunt capabili să garanteze lemnul populațiilor din zonă.
Caravanele tuareg care au traversat deșertul Sahara pentru a face comerț cu sare Bilma s-au închinat arborelui Teneré, singurul pe care l-au găsit în călătoria lor de peste cinci sute de kilometri. Era un copac sacru, respectat de toți și unul dintre puținele repere din monotonia peisajului dunar saharian.
De fapt, arborele Teneré a fost cel mai izolat și solitar din lume și a reprezentat ultimul semn al unui trecut, datând de acum cinci mii cinci sute de ani, timp în care o pătură exuberantă de vegetație a acoperit o mare parte din ceea ce este astăzi deșertul Sahara. Apoi a existat una dintre oscilațiile climatice care, într-un mod complet natural, apar periodic la fiecare zeci de mii de ani: radiația solară s-a schimbat, ceea ce a modificat puterea musonului și a indus o mare secetă în zonă.
Dar schimbarea radiației solare nu explică în sine, amploarea actuală a deșertului Sahara. A existat un alt factor care a amplificat seceta: schimbările de vegetație. Ploaia în interiorul musonului necesită vegetație pentru a recicla apa de ploaie și a o readuce în atmosferă. În acest fel, apa poate precipita din nou, care, fără copaci, s-ar pierde. Cu alte cuvinte, ecosistemele sahariene acum cinci milenii au intrat într-o spirală catastrofală în care o modificare a radiației solare a afectat negativ precipitațiile prin reducerea acoperirii vegetale.
Pe măsură ce o parte a vegetației a fost pierdută, precipitațiile au scăzut și mai mult, ceea ce a agravat scăderea vegetației până la deșertificarea actuală. De aceea, pentru cei 500 de milioane de oameni care trăiesc la marginea deșerturilor (mai ales în Africa, dar și în părți din Asia Centrală), este esențial plantarea de copaci pentru a asigura supraviețuirea lor: fără ei nu există apă.
În acest scop, au fost lansate mai multe programe de reîmpădurire la scară largă, atât în Africa, cât și în Asia. Dar cum se obțin copaci care cresc într-un deșert extrem și furnizarea de lemne de foc și resurse populației locale? Plantând copaci cu creștere rapidă și slab rezistent la secetă.
Din acest motiv, un grupul de cercetare a dezvoltat copaci transgenici. Mai exact, experții s-au concentrat pe două specii de plop: Populus euphratica și Populus tomentosa.
P. euphratica este un plop foarte rezistent la secetă și la salinitatea comună din deșerturile din Asia, în timp ce P. tomentosa este o specie de arbori cu creștere foarte rapidă. Lucrarea experților a constat în inserarea în P. tomentosa a uneia dintre genele responsabile de marea rezistență la secetă în P. euphratica. Gena introdusă este un promotor al brassinosteroizilor: un hormon care favorizează creșterea și supraviețuirea în condiții de stres.
Această nouă linie de plopi nu este încă pregătită pentru utilizare în plantații, dar proiectul este în stare avansată de realizare. În imaginația colectivă, culturile modificate genetic sunt privite cu suspiciune, în ciuda beneficiilor de mediu pe care le-ar putea aduce
- Misterele din Antarctica – Ce încearcă să ascundă știința
- Mister dezvăluit! Descoperirile secrete sub piramidele din Egipt care ar putea schimba tot ceea ce știm despre istorie
- Mutanții DARPA: „Ființele umane modificate genetic”
- Dosarele X ale Ministerului sovietic al Apărării: ”Am învățat cum să intrăm în contact cu un OZN”
- Incredibil dar adevărat! Descoperite cantități uriașe de apă în interiorul mantalei Pământului
WorldNews24 este împotriva difuzării știrilor false. Veridicitatea informațiilor raportate pe worldnews24.net este verificată în prealabil prin consultarea altor surse. Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net și Google News