Cele mai vechi înregistrări cunoscute ale activității subacvatice provin din Asiria antică și datează din secolul al VIII-lea î.Hr.
Sculptura înfățișează doi scafandri cu o frânghie legată în jurul taliei și băgată în gură, probabil pentru a ajuta la ventilație.
Această metodă a fost folosită și de către scafandrii de perle din Japonia în secolul al XVI-lea d.Hr., care se scufundau până la 30 de picioare sub apă, dar rămâneau acolo doar câteva minute înainte de a se întoarce pe uscat sau pe o barcă, unde se puteau odihni și respira din nou normal până când erau gata să se scufunde din nou – această metodă se numea „scufundare cu narghilea”, deoarece uneori foloseau o pipă de narghilea în timp ce se odihneau la mal!
Una dintre cele mai vechi imagini ale activității subacvatice provine din Asiria Antică, unde o sculptură înfățișează doi scafandri cu o frânghie legată în jurul taliei și băgată în gură, probabil pentru a ajuta la ventilație.
Ulterior, în timpul Renașterii, au fost folosite tuburi de respirație, dar nu erau cu adevărat practice. Tuburile de respirație folosite în această perioadă se numeau aparate de respirație pentru scufundări în apă.
Sculptura face parte dintr-un complex de temple dedicat zeului asirian al apei, Ea (cunoscut și sub numele de Enki). Templul era situat în ceea ce este acum Irak, în apropierea a ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de Lacul Mosul.
Arheologii au descoperit numeroase artefacte din acest sit care arată cum trăiau oamenii în antichitate. Un astfel de artefact a fost o mască de scafandru reală realizată din piatră; aceasta datează din aproximativ 2600 î.Hr.
Scafandrii purtau această mască atunci când coborau în lacuri sau iazuri pentru a recupera obiecte de sub apă.
Masca avea găuri în toate părțile, astfel încât aerul să poată trece prin ea, permițând scafandrului să respire în timp ce lucra sub apă, fără a fi nevoit să iasă la suprafață pentru a lua aer la fiecare câteva minute, așa cum facem noi astăzi când ne scufundăm pentru a căuta pești sau alte obiecte pe uscat!
În Renaștere, pentru a crea un tub de respirație se foloseau lemn, piele și alamă. Dispozitivul a fost văzut ca o îmbunătățire față de metodele anterioare de respirație subacvatică.
Aparatele de respirat cu scufundare în apă au fost folosite de scafandrii din Europa pentru a recolta stridii și alte crustacee, pentru a explora epavele și pentru a explora oceanul.
Scafandrii trebuiau mai întâi să se scufunde în apă, purtând un costum de scafandru. Acesta nu era la fel de avansat precum costumele de astăzi, dar îl ajuta pe scafandru să stea mai mult timp sub apă și să respire mai ușor.
Găurile de respirație din costumul de scafandru permiteau inhalarea aerului prin apa filtrată de un burete. Scafandrii luau cu ei, de asemenea, foc (pentru a-și lumina drumul), sulițe și plase pentru a prinde pește.
În 1825, John Deane a inventat prima cască de scafandru folosind greutăți de plumb pentru a trage casca în jos, pe umeri. Scafandrul putea respira printr-un tub conectat la unul dintre cele două rezervoare care erau purtate pe spatele scafandrului.
Acest prim model a fost îmbunătățit în timp pentru a include modalități mai bune de alimentare cu aer și de eliminare a apei din interiorul ei.
Primul costum de scufundare cu pompă de aer a fost inventat de inginerul și inventatorul britanic William James, care a construit un prototip în 1838.
Proiectul său era alcătuit din două straturi de cauciuc, cu un strat interior din pânză și un strat exterior impermeabilizat cu cauciuc indian. Presiunea aerului de la o pompă de aer acționată de un burduf umplea spațiul dintre straturi, asigurând astfel o flotabilitate suficientă pentru ca scafandrul să poată merge pe uscat.
Costumul lui James a permis scafandrilor să coboare la 45 de metri (150 de picioare) sub nivelul mării în timpul scurtei sale durate de viață, însă vizibilitatea redusă cauzată de bule a perturbat activitatea subacvatică.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook ! Ah, era să uit: am aterizat și pe TikTok !