Biblia se situează în mod constant pe primul loc în topul celor mai bine vândute cărți și în lume. O sursă de inspirație pentru milioane de credincioși, ea este considerată de mulți ca fiind cuvântul direct al lui Dumnezeu.
Dacă acest lucru este adevărat sau nu este mai mult o chestiune de credință. Ceea ce este adevărat, însă, este că însăși forma fizică pe care o ia Biblia este produsă de mâinile unor oameni…
Rezultatele acestei coliziuni între uman și sfânt pot fi de-a dreptul amuzante uneori. Un astfel de incident a avut loc în 1631, când o greșeală de tipar aparent nevinovată a schimbat drastic una dintre cele Zece Porunci.
Textul rezultat a provocat o adevărată agitație la vremea sa. Cunoscută sub numele de „Biblia răutăcioasă”, acele exemplare ale textului care au supraviețuit distrugerii rămân astăzi ca fiind una dintre cele mai rare și căutate tipărituri ale Bibliei din lume.
Nașterea răutății
Povestea a început destul de inocent. Regele Carol I al Angliei a comandat 1.000 de exemplare ale Bibliei King James de la tipografii londonezi, Robert Barker și Martin Lucas. Acum, trebuie să se înțeleagă că tipărirea de atunci nu era la fel de simplă ca astăzi.
Primele tipografii cereau tipografilor să seteze manual fiecare literă de tipar. Procesul era minuțios și anevoios, deși era cu mult mai bun decât metoda anterioară de producere a cărților, care presupunea ca oamenii să copieze laborios textele de mână. Chiar și așa, tipărirea era un proces predispus la erori, care necesita corectori atenți, cu ochi ageri, pentru a depista greșelile.
Evident, corectorul lui Barker și Lucas nu își făcea bine treaba, deoarece o greșeală esențială a ajuns în ediție.
Aceasta nu a fost descoperită decât după ce tirajul de 1.000 de exemplare fusese deja vândut. Uneia dintre cele zece porunci, mai exact celei de-a șaptea, îi lipsea cuvântul „nu”. Astfel, textul suna astfel: „Să nu comiți adulter”.
Inutil să mai spunem că greșeala (dacă a fost greșeală) a provocat un scandal. Regele Carol I și Arhiepiscopul de Canterbury au fost indignați de această greșeală de scriere. Barker și Lucas au fost târâți în instanță, unde au fost amendați cu 300 de lire sterline (35.000 de lire sterline în banii de astăzi) și li s-a retras licența de tipărire.
Toate exemplarele disponibile ale așa-numitei „Biblia răului” au fost adunate și distruse.
Se spune că doar o duzină au supraviețuit, deși unii pun la îndoială acest număr, deoarece foarte multe exemplare au fost vândute înainte ca modificarea să fie descoperită.
În orice caz, este o carte rară, foarte căutată de colecționari. Este greu de stabilit o valoare pentru un astfel de text, deoarece în ecuație intră și alți factori, cum ar fi calitatea exemplarului. Ținând cont de acest aspect, un exemplar este cotat la 99.500 de dolari.
Probabil că majoritatea exemplarelor valorează mult mai puțin, deoarece acesta este un preț de vânzare cu amănuntul integral, dar dă o impresie despre cât de mult ar fi dispuși să plătească colecționarii pentru această carte rară.
O greșeală de scriere? Sau o glumă?
Ideea general acceptată este că infama omisiune a cuvântului „nu” a fost o simplă greșeală rezultată din procesul greoi și predispus la erori de tipărire din secolul al XVII-lea. Cu toate acestea, există câteva motive pentru a crede că ar fi putut fi un act deliberat.
Primul este că există o altă eroare de acest fel, aceasta în Cartea Deuteronomului. În capitolul 5, versetul 24, cuvântul „măreție” a fost înlocuit cu „fund mare„. Astfel, textul suna astfel: „Dumnezeu și-a arătat slava și „fundul mare”.”
O greșeală de tipar nefericită este un lucru, dar două încep să arate un tipar. George Abbot, arhiepiscopul de Canterbury, a crezut că eroarea se datorează unei lucrări de proastă calitate. El a fost citat spunând:
„Am cunoscut vremea când se avea mare grijă de tipărirea Bibliilor. Acolo lucrau și cei mai buni corectori, care erau oameni serioși și învățați, hârtia și litera erau rare, și în toate felurile erau cele mai bune, dar acum hârtia este nulă, compozitorii sunt niște băieți, iar corectorii sunt neînvățați.”
Sună ca ceva ce un adolescent plictisit ar strecura într-un text dacă ar crede că nu se uită nimeni. Poate că tipografii au angajat echivalentul medieval târziu al lucrătorilor temporari, iar un tânăr nemulțumit a modificat subtil textul tiparului pentru a-și arăta nasul față de angajatorul său sau pur și simplu pentru a se distra. Poate că se aștepta ca „corectorul” să depisteze eroarea înainte de tipărirea cărții.
Nu vom putea ști niciodată cu siguranță dacă acesta a fost sau nu cazul. O simplă eroare umană ar fi putut crea, fără să vrea, una dintre cele mai infame Biblii din istorie, dar, datorită naturii „greșelilor de tipar”, un farsor plictisit pare mai probabil.
Oricum ar fi, Biblia răutăcioasă va rămâne o curiozitate istorică, o mărturie a faptului că până și cele mai sfinte lucrări ale umanității pot fi supuse unei calități foarte umane: imperfecțiunea.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !