Din când în când, în diferite părți ale globului, sunt descoperite rămășițele unor specii asemănătoare cu oamenii, dar care prezintă totuși unele semne „non-standard”. Printre acestea se numără rămășițele de boskop – schelete umane antice cu cranii uriașe.
Acestea sunt denumite astfel deoarece au fost găsite în apropierea așezării sud-africane Boskop. Acest lucru s-a întâmplat cu mai bine de un secol în urmă, iar discuțiile științifice cu privire la aceste descoperiri continuă până în prezent.
În 1913, rămășițele unor creaturi umanoide care au trăit cu aproximativ 30.000 de ani înaintea erei noastre, adică chiar în zorii apariției lui Homo sapiens, au căzut în mâinile lui Frederick Fitzsimmons, directorul muzeului din Port Elizabeth (teritoriul Africii de Sud de astăzi).
Boskop Man: Specia de Homo care au fost mai inteligentă decât oamenii
Potrivit lui Fitzsimmons, aceștia nu puteau fi strămoșii îndepărtați ai omenirii: volumul creierului lor atingea 1900 de centimetri cubi, adică cu o treime mai mult decât cel al oamenilor moderni. Din acest motiv, directorul muzeului a declarat cu încredere că aceștia sunt cro-magnonii, considerați precursorii omenirii, dar care aparțin în același timp uneia dintre ramurile dispărute.
Mulți oameni de știință au crezut că este vorba de o persoană: structura scheletului boscopes indică faptul că în timpul vieții lor erau în poziție verticală. Iar dispozitivul fălcilor lor – că erau capabili să vorbească.
De ceva timp, boskopes au fost practic uitați, dar în 2009 a fost publicată o carte de către celebrii neurofiziologi americani Gary Lynch și Richard Granger: „The Big Brain: Originea și viitorul inteligenței umane”. În această lucrare, o mare atenție este acordată în mod special populației boskope.
„Ei trebuie să fi fost la fel de inteligenți ca și Cro-Magnonii, așa cum noi suntem acum la fel de inteligenți ca și maimuțele”, scriu Lynch și Granger.
Cercetătorii se referă la faptul că lobii frontali ai creierului, care sunt responsabili tocmai de nivelul de inteligență, erau foarte puternic dezvoltați la boscope – erau de o dată și jumătate mai mari decât părțile corespunzătoare ale creierului nostru.
Acest lucru înseamnă, rezumă autorii cărții, că boscopii erau capabili să proceseze în paralel diverse fluxuri de informații, să analizeze situații complexe, să surprindă conexiuni evidente între diverse lucruri și evenimente… Cel mai probabil, memoria lor era mult mai bună decât a noastră, de exemplu, își puteau aminti de ei înșiși de la o vârstă foarte fragedă.
Dar, în acest caz, de ce s-au stins boscopes „geniali”, spre deosebire de noi, cei atât de obișnuiți? Lynch și Granger au emis ipoteza că creierul lor a fost lipsit de energia pe care dieta sărăcăcioasă de care dispuneau oamenii din antichitate nu le-o putea oferi.
Sau poate că nu aveau unde să își aplice potențialul: cultura nu se formase încă, le lipseau cunoștințele despre lumea din jurul lor. La urma urmei, printre noi, oamenii moderni, geniile se dovedesc adesea a nu fi prea adaptate la viața reală.
„Poate că natura a testat una dintre variantele de evoluție a creierului pe boscopes”, spune Serghei Savelyev, doctor în științe biologice, șef al Departamentului de embriologie al Institutului de Cercetare a Morfologiei Umane al Academiei de Științe Medicale din Rusia.
„Cu toate acestea, această încercare a fost sortită eșecului din timp. Este nevoie de prea multă energie pentru a întreține un astfel de creier, iar acesta oferă prea puține avantaje.”
Boskop Man: Specia de Homo care a fost mai inteligentă decât oamenii
Lynch și Granger sugerează că, dacă boscoanele nu ar fi dispărut de pe fața Pământului, atunci noi doi nu am fi avut nicio șansă de supraviețuire. Nu le-ar fi luat mai mult de 10.000 de ani pentru a crea o „super-civilizație”. Iar până atunci, probabil că ar fi atins deja o nemurire relativă și ar fi învățat să controleze spațiul și timpul.
Cu toate acestea, în ciuda tuturor faptelor intrigante despre Boskopieni, dispariția lor rămâne încă un mister. La începutul secolului al XX-lea, antropologii au ajuns la concluzia că rămășițele Boskopienilor aparțineau unor indivizi care erau bolnavi, ceea ce a dus la o scădere a interesului pentru această descoperire.
Cu toate acestea, renumitul antropolog Raymond Dart a descris în detaliu aceste descoperiri în 1923 și a demonstrat că creierul mare la Boskopieni nu era rezultatul unei boli, ci mai degrabă o trăsătură normală.
Cercetările moderne în curs de desfășurare continuă să stârnească dezbateri. Cercetătorul Tim White respinge ideea că Boskopienii ar fi o specie distinctă, în timp ce antropologul Hawks insistă că craniile descoperite aparțin reprezentanților rasei moderne Khoisan care locuiește în Africa de Sud.
Biologul Sergey Savelyev propune că Boskopienii ar putea reprezenta una dintre căile evolutive ale creierului, care în cele din urmă s-a dovedit a fi un eșec din cauza cererilor semnificative de energie asociate cu menținerea unui creier de dimensiuni atât de mari.
În mod interesant, ufologii îi asociază pe Boskopieni cu piloții de OZN-uri „gri”. Aceste ființe se caracterizează prin statura lor mică, pielea de culoare verde-cenușie sau cenușie și ochii mari în formă de migdale. De asemenea, ele posedă un cap disproporționat de mare, un nas și o gură mici.
În concluzie, enigma Boskopienilor dăinuie în cadrul domeniului științei. Creierul lor de dimensiuni considerabile și trăsăturile faciale asemănătoare cu cele ale copiilor continuă să captiveze și să genereze dezbateri în rândul oamenilor de știință.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.