Secretele ascunse în brățara reginei Hetepheres. Se pare că vechii egipteni erau implicați în mod activ într-o rețea comercială înfloritoare care se extindea mult dincolo de granițele lor.
Rutele comerciale treceau prin insulele Ciclade din epoca bronzului, orașele elene cuibărite în Anatolia (Turcia de astăzi), fermecătoarea insulă Creta și agitatul Lavrion din Grecia continentală.
„Egiptul nu are surse interne de minereu de argint, iar argintul este rar întâlnit în arhivele arheologice egiptene până în epoca mijlocie a bronzului”, scriu autorii, o echipă de arheologi din Australia, Franța și Statele Unite.
„În mod surprinzător, raporturile izotopice ale plumbului sunt în concordanță cu mineralele din Ciclade (insulele Egee, Grecia) și, într-o măsură mai mică, Lavrion (Attica, Grecia), și nu sunt împărțite de aur sau electro, așa cum s-a presupus anterior. Sursele din Anatolia (Asia de Vest) pot fi excluse cu un grad ridicat de încredere”, scriu autorii raportului.
Aceste artefacte extraordinare din argint nu fuseseră analizate în profunzime până acum. Autorul principal al raportului, Karin Sowada, de la apreciatul Departament de Istorie și Arheologie al Universității Macquarie din Sydney, a condus această cercetare și acest raport revoluționar.
Regina Hetepheres, cunoscută sub numele de „Fiica lui Dumnezeu”, a deținut o poziție importantă ca linie directă de sânge regală a celei de-a patra dinastii din Egipt, în timpul apreciatei perioade a Vechiului Regat, între anii 2700 î.Hr. și 2200 î.Hr.
Ea a fost căsătorită cu regele Sneferu și a dat naștere unui fiu și succesor, Khufu , care a comandat un mare mormânt și o piramidă pentru locul său de odihnă veșnică. Timp de secole, locația locului de înmormântare a reginei Hetepheres a rămas învăluită în mister până la o descoperire întâmplătoare în 1925.
Exploratorii au dat peste o fântână ascunsă anterior în Giza, unde au descoperit sarcofagul ei gol. Deși inițial s-a presupus că Hetepheres a fost înmormântată lângă piramida soțului ei de la Dahshur, fiul ei, Khufu, a ordonat ca mormântul ei să fie mutat la Giza, după ce a fost luat în vizor de hoții de morminte.
Pentru a investiga secretele pe care le dețin aceste artefacte antice, autorii raportului au examinat meticulos mostre din colecția găzduită de renumitul Muzeu de Arte Frumoase din Boston. Utilizând tehnici de ultimă generație, precum XRF de masă, micro-XRF, SEM-EDS, difractometria cu raze X și MC-ICP-MS, aceștia au reușit să descopere compoziții elementale și mineralogice esențiale.
În plus, echipa a folosit rapoartele izotopice ale plumbului pentru a obține informații valoroase despre natura, prelucrarea metalurgică și posibila sursă de minereu de argint. Spre uimirea lor, analizele au dezvăluit prezența argintului, a clorurii de argint și chiar a unei posibile urme de clorură de cupru în minereuri.
Cu toate acestea, raporturile izotopice ale plumbului au fost surprinzătoare. Raporturile se potriveau doar cu cele găsite în argintul din Marea Egee, Attica și Anatolia, regiuni care au înflorit în timpul Epocii Bronzului, înainte de perioada elenistică.
Examinarea ulterioară a unei secțiuni transversale a unui fragment de brățară aparținând reginei Hetepheres a oferit detalii intrigante despre meșteșugul implicat în crearea acestor comori antice.
A devenit evident faptul că metalul a fost supus la recoacere repetată și la ciocănire la rece în timpul procesului complex de fabricație. Poate cea mai importantă descoperire care a reieșit din acest studiu este dovada concludentă că Egiptul și Grecia au fost implicate în comerțul la distanță mult mai devreme decât se știa până acum.
Într-adevăr, această cercetare oferă prima dovadă științifică a faptului că argintul provenea din insulele grecești din Marea Egee, dezvăluind un aspect necunoscut până acum al rețelelor lor comerciale antice.
Deși informațiile despre rețelele comerciale ale Egiptului au devenit mai documentate în timpul Regatului Mijlociu (2040 î.Hr. – 1782 î.Hr.) și al Regatului Nou (1550 î.Hr. – 1069 î.Hr.), aplicarea analizei izotopilor de plumb la obiectele de argint din Regatul Mijlociu este cea mai mare realizare a acestui studiu.
„În Regatul Mijlociu și în mult, mult mai târziu în Regatul Nou, avem multe papirusuri care conțin documente administrative, documente comerciale și așa mai departe”, a declarat Dr. Gillan Davis de la Universitatea Catolică din Australia, unul dintre autori . „Dar pentru Vechiul Regat, a trecut prea mult timp, aceste documente, în mare parte, nu au supraviețuit”, a conchis el.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News