Carele zeilor: cum și-au lăsat amprenta OZN-urile în culturile antice. De mii de ani, oamenii descriu obiecte strălucitoare inexplicabile pe cer.
Unele fenomene aeriene precum cometele, ploile de meteoriți, bolidele, aurorele sau chiar fulgerele cutremurătoare – toate ușor de explicat prin cunoștințele de astăzi – au fost raportate pe scară largă în lumea antică.
Congresul SUA investighează în prezent fenomenele aeriene neidentificate (UAP – ceea ce ați putea considera ca fiind OZN-uri), în urma scurgerii unor imagini clasificate anterior cu UAP-uri și a unui fost oficial al serviciilor de informații care susține că guvernul SUA deține tehnologii „extraterestre”.
Între timp, un raport recent al NASA a concluzionat că nu există dovezi care să sugereze că OZN-urile sunt de origine extraterestră.
Scriitorii antici vedeau aceste fenomene ca pe niște semne de neliniște socială și de dezastru iminent. În acest fel, reacțiile moderne la UAP-uri sunt similare cu cele de acum mii de ani. Există o istorie îndelungată a obiectelor ciudate de pe cer asociate cu crize politice și militare.
În Biblie, profetul Ezechiel a menționat un car divin: acesta strălucea ca un metal încins în foc, iar Ezechiel a putut vedea patru ființe vii în el. Acestea arătau ca niște oameni, deși aveau patru fețe și patru aripi.
În miturile hinduse, zeii erau portretizați ca fiind călare pe aceste care pentru a ajunge în fiecare colț al universului.
Descriind semnele prevestitoare ale iernii din 218 î.Hr., istoricul roman Liviu a spus că un „spectacol de corăbii strălucea pe cer”. Al Doilea Război Punic începuse, iar generalul inamic Hannibal era pe punctul de a obține o serie de victorii.
O altă OZN clasic este consemnată de scriitorul grec Plutarh în Viața lui Lucullus, un general roman. Forțele lui Lucullus erau pe cale să lupte împotriva regelui Mithridates VI din Pontus, când un obiect ciudat a apărut între cele două armate:
„Deodată, cerul s-a spart și s-a văzut un corp uriaș, asemănător cu o flacără, care a căzut între cele două armate. Ca formă, semăna cel mai mult cu un vas de vin (pithos), iar ca culoare, cu argintul topit. Ambele tabere au fost uimite de această priveliște și s-au despărțit”.
Faptul că obiectul a fost descris ca fiind un pithos, un vas care are o formă specifică, sugerează ceva mai mult decât o lumină intermitentă.
Unii au interpretat acest lucru ca fiind un meteorit, dar accentul pus de Plutarh pe natura sa metalică strălucitoare nu se potrivește cu această posibilitate.
Istoricul roman-evreu Josephus, care scrie despre războiul dintre forțele romane și cele evreiești, consemnează o bătălie aeriană între UAP-uri în anul 65 d.Hr. Înainte de apusul soarelui, au fost văzute „care” pe cer, însoțite de „batalioane înarmate care se precipitau printre nori”.
Josephus spune că numeroși martori oculari au văzut acest lucru și au crezut că a prevestit victoria romană care a urmat.
Sfântul Pavel se referea la „scutul credinței” lui Dumnezeu în Scrisoarea către Efeseni, în timp ce „corăbiile care călătoresc pe cer” erau o temă comună în Irlanda medievală, simbolizând siguranța pe care „corabia” Bisericii o oferea credincioșilor.
Rapoartele despre fenomene neobișnuite s-au înmulțit la începutul fiecărui mileniu, când oamenii creștini se temeau sau sperau la Ziua Judecății prezisă în Cartea Apocalipsei din Biblie.
Ufologia milenară este o evoluție fascinantă a predicțiilor creștine recente privind sfârșitul lumii, în care Mesia se prezintă ca un călător spațial care se întoarce pentru a ne salva de extratereștrii satanici.
Milioane de oameni raportează în fiecare an experiențe cu OZN-uri: atunci când sunt intervievați în legătură cu experiențele lor, unii recunosc că sunt religioși; alții insistă că nu sunt.
Important este că ufologia ar putea fi o modalitate de a reconcilia religia cu știința, o abordare pe care mulți o găsesc atrăgătoare.
Nu vom ști niciodată ce erau obiectele și luminile descrise de textele antice și dacă erau reale sau erau rezultatul unui stres psihologic. Cel puțin, observațiile antice semnificative ale UAP-urilor aproape întotdeauna vorbesc despre condiții de anxietate și schimbare iminentă.
OZN-urile – antice și moderne – confirmă nevoia noastră de a ne proiecta crizele asupra obiectelor din ceruri.
Oamenii din antichitate nu aveau ceasul Apocalipsei care să-i avertizeze cât de aproape era sfârșitul, dar priveau cerul cu atenție și găseau destule avertismente acolo sus.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !