Cave di Cusa, cunoscută și sub numele de Rocche di Cusa, este un sit arheologic fascinant din Sicilia, Italia. Este o carieră antică de piatră care a furnizat materialele de construcție pentru templele magnifice din Selinunte, un oraș grec care se afla la 13 km sud-vest de carieră.
Selinunte a fost una dintre cele mai importante și mai prospere colonii din Magna Graecia, numele dat zonelor de coastă din sudul Italiei și Sicilia care au fost colonizate de greci între secolele al VIII-lea și al III-lea î.Hr.
La acea vreme, această regiune era locuită în principal de greci, iar pietrele din această carieră au fost folosite în special pentru construcția unui templu grec în orașul Selinunte din apropiere.
Cariera a fost activă timp de aproximativ 150 de ani, din prima jumătate a secolului al VI-lea î.Hr. până în 409 î.Hr., când Selinunte a fost atacată și distrusă de cartaginezii conduși de Hannibal Mago. Muncitorii și sclavii care sculptau pietre la Cave di Cusa au fugit panicați, lăsând în urmă uneltele și blocurile neterminate.
Situl nu a mai fost folosit niciodată și a rămas nemișcat timp de peste două milenii.
Astăzi, vizitatorii pot admira rămășițele impresionante ale procesului de exploatare a carierei, care dezvăluie tehnicile și abilitățile pietrarilor greci antici. Situl are o lungime de 1,8 km și se întinde pe o suprafață de aproximativ 12 hectare. Este împărțit în mai multe sectoare, fiecare corespunzând unei faze diferite de producție.
Arheologii fac în mod regulat săpături aici, iar acest loc este foarte popular printre turiști, deoarece aici zac blocuri masive de piatră în diferite stadii de prelucrare. Dar cele mai interesante sunt rămășițele coloanelor.
Fanii secretelor și misterelor istorice se ceartă de mulți ani în legătură cu aceste coloane, deoarece unele dintre ele par să fi fost sculptate în stâncă cu ajutorul unei unelte uriașe și precise.
Se crede că nu existau astfel de mașini de găurit în acele vremuri străvechi și că, dacă ar fi fost făcute manual, ar fi fost o producție neobișnuit de costisitoare și dificilă.
De asemenea, unii cercetători susțin că există urme clar vizibile de prelucrare pe laturile acestor coloane.
Arheologii oficiali consideră că aceste coloanele au fost tăiate manual cu ajutorul unor ciocane și dălți obișnuite, dar criticii sunt siguri că „este imposibil să menții o geometrie atât de uniformă cu unelte atât de aspre”.
Adesea, ei indică, pe bună dreptate, acele locuri cu schițe de coloane, unde a fost tăiată o canelură foarte îngustă între cilindrul de piatră și stâncă. Ar fi extrem de incomod să faci o astfel de canelură cu ciocanul și dalta.
În plus, în timpul fabricării manuale a coloanelor de piatră în antichitate, un bloc de piatră dreptunghiular era de obicei mai întâi separat și abia apoi începea prelucrarea sa. În caz contrar, este pur și simplu extrem de incomod să lucrezi.
Cea mai remarcabilă caracteristică a Cave di Cusa este că ne permite să vedem cum grecii antici au conceput și construit templele lor.
Blocurile nu erau standardizate, ci mai degrabă personalizate în funcție de dimensiunile și proporțiile fiecărui templu.
Muncitorii respectau reguli matematice și geometrice precise pentru a asigura armonia și echilibrul în arhitectura lor. De asemenea, aceștia marcau fiecare bloc cu simboluri și numere pentru a indica poziția și orientarea acestuia în templu.
Cum au reușit să facă acest lucru cu atât de mult timp în urmă rămâne un mister până în prezent.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News