Cercetătorii au descoperit că oamenii își suprimă zonele analitice ale creierului pentru a crede în Dumnezeu.
Oamenii suprimă zonele creierului folosite pentru gândirea analitică și angajează părțile responsabile de empatie pentru a crede în Dumnezeu, sugerează o cercetare.
Ei fac contrariul atunci când se gândesc la lumea fizică, potrivit studiului, publicat de The Independent
„Atunci când există o problemă de credință, din punct de vedere analitic, aceasta poate părea absurdă”, a declarat profesorul Tony Jack, care a condus cercetarea.
„Dar, din ceea ce înțelegem despre creier, saltul credinței spre credința în supranatural echivalează cu lăsarea la o parte a modului de gândire critic/analitic pentru a ne ajuta să obținem o mai mare înțelegere socială și emoțională.”
Într-o analiză a opt experimente, publicată în revista PLOS ONE, cercetătorii au descoperit, de asemenea, că persoanele cu credință erau mai empatice decât cele fără credință.
Cercetătorii au examinat relația dintre credința în Dumnezeu și măsurile de gândire analitică și preocupare morală în cadrul a opt experimente, fiecare folosind între 159 și 527 de participanți adulți.
Deși atât credința spirituală, cât și preocuparea empatică au fost asociate pozitiv cu frecvența rugăciunii sau a meditației, niciuna dintre ele nu a fost prezisă de contactul social asociat cu afilierea religioasă.
Cum ar fi căsătoria dacă am urma Biblia
În cercetări anterioare, laboratorul Brain, Mind & Consciousness al profesorului Jack a folosit un aparat RMNf pentru a arăta că creierul are o rețea analitică de neuroni care le permite oamenilor să gândească critic și o rețea socială pentru a empatiza.
„Din cauza tensiunii dintre rețele, lăsând deoparte o viziune naturalistă asupra lumii, îți permite să aprofundezi partea socială/emoțională”, a explicat profesorul Jack. „Și aceasta poate fi cheia pentru care credințele în supranatural există de-a lungul istoriei culturilor. Se face apel la un mod esențialmente nematerial de a înțelege lumea și locul nostru în ea.”
Cercetătorii au spus că creierul uman explorează lumea folosind ambele rețele. Atunci când i se prezintă o problemă de fizică sau o dilemă etică, un creier sănătos activează rețeaua potrivită, suprimând-o pe cealaltă.
O astfel de suprimare poate duce la conflictul dintre știință și religie, au adăugat cercetătorii.
„Deoarece rețelele se suprimă reciproc, ele pot crea două extreme”, a declarat Richard Boyatzis, profesor de comportament organizațional la Universitatea Case Western Reserve.
„Recunoscând că acesta este modul în care funcționează creierul, poate că putem crea mai multă rațiune și echilibru în conversațiile naționale care implică știința și religia.”
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News