Istoria cenzurii. Pentru a regăsi drumul omului către libertatea de exprimare și de exprimare, trebuie să cunoaștem istoria cenzurii, o armă improprie și dușmanul adevărului.
Astăzi avem libertatea de a face mai mult sau mai puțin ceea ce ne dorim, dar nu a fost întotdeauna așa. Privind înapoi, de-a lungul istoriei, de cele mai multe ori, existența unei persoane depindea de locul și familia de origine.
Cum și unde s-a născut cenzura. Cenzura a jucat un rol central în istoria umanității, dar care este istoria ei?
Termenul de „cenzură” s-a născut în Roma antică din termenul de „cenzură” (‘sensə), adică un magistrat responsabil de menținerea moralității publice.
Cenzorul era o figură considerată foarte respectabilă, atât la Roma, cât și în Grecia, unde era foarte important să se urmărească interesele statului și ale religiei. Orașul Atena era considerat democratic, era mai multă libertate, dar totuși, menținerea anumitor reguli era de importanță primordială.
În detrimentul unei minți luminate, Socrate a fost forțat să bea otravă, pentru că a fost acuzat că și-a corupt tinerii adepți cu gânduri care mergeau împotriva zeilor. În China antică, de la naștere a fost condiționat de regulile regimului.
În anul 213 î.Hr., împăratul Qin Shi Huang a dat ordin de a arde toate cărțile de istorie și filosofie, pentru a-i face pe posteritate să creadă că civilizația a început odată cu imperiul său.
Ceva asemănător s-a întâmplat cu biblioteca din Alexandria, unde au fost incendiate peste 40.000 de manuscrise.
Motivul nu este clar, dacă a fost voluntar sau un accident teribil, nu contează, împreună cu hârtia, o valoare inestimabilă pentru umanitate a luat foc.
Cenzura și religia.
În Evul Mediu, cenzura domnea supremă în mare parte a planetei, iar biserica avea puterea de decizie. Începând din secolul al V-lea, cărțile care contraziceau ideologiile creștine au fost arse sau îngropate. În secolul al XVI-lea, însă, pentru a fi făcut public, o carte trebuia mai întâi văzut de Vatican.
Papa Paul al IV-lea a creat „Index librorum prohibitorum”, o carte care indica toate textele interzise de biserică pentru că erau considerate blasfeme. Autorii scrierilor ofensatoare au fost pedepsiți și, dacă era necesar, torturați, dacă nu chiar executați.
Nume celebre care fac parte din istoria cenzurii…
În această listă găsim nume importante precum: Voltaire, Satre, Kant, Copernic, Pascal și alți mari gânditori. Sosirea presei a complicat lucrurile pentru biserică, cu toate acele tipărituri în jur, controlul a devenit din ce în ce mai dificil.
Bestialitatea bisericii în timpul inchiziției: cenzură și violență în numele lui Dumnezeu.
Perioada inchiziției, când a existat o vânătoare fără milă pentru oricine care mergea împotriva învățăturilor creștinismului, a fost teribilă pentru libertatea de exprimare. A fost cea mai crudă perioadă, marcată de nedreptăți, atrocități și torturi de tot felul.
A început vânătoarea de vrăjitoare și eretici și o altă serie de personaje istorice relevante, precum Ioana d’Arc, au fost ucise în numele lui Dumnezeu și un adevăr fals.
Inchiziția de peste mări.
Este bine cunoscut cât de dură a fost Inchiziția spaniolă, dar cucerirea pământului Maya a fost o adevărată crimă. Pe lângă cruzimea față de poporul mayaș și invazia pământurilor curate, toate scrierile lor au fost distruse.
Vorbim despre un popor care s-a dezvoltat independent de restul lumii, cu o cultură și o avansare incredibile pentru vremuri.
Împreună cu textele, istoria unei civilizații de la care se putea învăța doar a ieșit în fum! Puținul care a fost salvat este și astăzi cel mai fascinant și mai misterios lucru care a rămas din istoria umanității.
Cenzură și ziarele.
În jurul anului 1600, primele ziare au apărut în Europa și au ajutat la informarea populației despre ceea ce se întâmplă în lume. Păcat, însă, că într-un timp foarte scurt au atras atenția autorităților care au trecut imediat la impunerea restricțiilor la difuzarea știrilor.
În secolul al XVII-lea, primele legi pentru protecția informațiilor împotriva cenzurii au intrat în vigoare în Europa. Suedia, în 1766, era prima națiune, urmată de Danemarca și treptat de toate celelalte țări, în timp ce în restul lumii, cenzura era încă prezentă.
Revoluția bolșevică.
În timpul revoluției bolșevice din Rusia, care a dus la „Marea Uniune Sovietică”, a fost impusă cea mai restrictivă formă de cenzură aplicată vreodată. În plin socialism, fiecare mijloc de informare trebuia mai întâi să fie revizuit de către stat. Ziare, cărți, TV, programe de radio… nimic nu putea scăpa de sub controlul regimului!
Toate lecturile considerate subversive au fost chiar interzise, tot ce nu a urmat linii dictatoriale a fost cenzurat.
Creștinismul a fost cenzurat și în Rusia, a fost considerat o formă de superstiție și s-a pus interdicție absolută de acces la biserici și biblioteci.
La fel ca și comuniștii, fasciștii și naziștii au folosit cenzura ca armă.
Aceeași metodă a fost implementată în toate țările aflate sub dictatură, indiferent de derivația politică.
Se spune că, sub dictatura nazistă a Führer-ului, a avut loc cea mai mare ardere de cărți din istorie. Și asta, din punctul meu de vedere, este o crimă împotriva umanității!
Păstrarea oamenilor ignoranți, până la urmă, a fost întotdeauna o tactică câștigătoare sub dictatură.
Cenzura impusă de zeci de ani în țările din Est.
În perioada URSS, atât țările oficiale ale Uniunii Sovietice, cât și cele neoficiale precum România, Ungaria, Bulgaria erau sub cenzură dictatorială.
În acea perioadă (și spun asta din experiență personală) a trebuit și noi să fim atenți să nu vorbim despre subiecte greșite pe stradă. De fapt, a existat o cenzură strictă, erai constant sub control și a fost foarte ușor să ajungi în închisoare.
Cenzura azi.
În anii 1980, odată cu căderea regimului și a Zidul Berlinului, cenzura a scăzut treptat. Dar nu dispare complet, dimpotrivă, jumătate din țările lumii sunt sub cenzură, iar cealaltă jumătate suferă o cenzură mai tăcută.
Un alt ținut care cunoaște foarte bine cenzura este China…
China este cea mai populată țară din lume, dar și cea mai cenzurată și toate informațiile sunt atent controlate. Tot ceea ce vine prin internet este filtrat în ceea ce ei numesc „marea mare de foc chineză”.
Tot materialul arhivat este verificat, aprobat sau nu și apoi repus online. În prezent este considerată cea mai extremă formă de cenzură care a existat vreodată, totul trebuie aprobat de guvernul care decide ce poate și ce nu poate fi făcut public.
Și restul lumii? Astăzi, chiar și în țările considerate „democratice”, continuă să existe cenzură.
Nu este forma de cenzură violentă sau impusă pe care o găsim în trecut, dar este mai tăcută și din anumite puncte de vedere, mai subtilă. Astăzi avem „Corect politic”, noi algoritmi de copyright și alte forme de cenzură deghizate sub alte denumiri, un fel de eludare
Astăzi nu mai suntem în, Evul Mediu, clerul și dictaturile extreme sunt acum pagini de istorie, dar din păcate sunt încă multe cazuri în care cenzura provoacă victime.
Pe de o parte avem jurnaliști luați prizonieri și executați în zone de război, iar pe de altă parte, jurnaliști independenți care sunt prizonieri ai sistemului, chiar și fizic. Din fericire, sunt puține cazuri, din ce în ce mai puține, drumul spre evoluția ființei umane ne duce și pe noi spre civilizație și respect pentru opinia celorlalți.
Libertatea de exprimare și de comunicare sunt un bun prețios, sunt cei care și-au dat viața și continuă să o facă pentru adevăr! Atâta timp cât există chiar și un singur om care luptă pentru o cauză dreaptă, înseamnă că suntem pe drumul cel bun către libertate. Aceasta este povestea cenzurii…
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !