Christopher Dunn: ” piramidele au fost generatoare de energie wireless”

s-a descoperit motivul pentru care au fost construite mii de piramide

Misterul care înconjoară marile piramide din Egipt și din America precolumbiană pare a fi impenetrabil pentru arheologia convențională.

Noile studii realizate de cercetători care se împrumută arheologiei dezvăluie aspecte surprinzătoare care sugerează că tehnologiile sofisticate erau utilizate pe scară largă de culturi din epoci pe care noi le considerăm primitive.

Teza în mod normal populară și general acceptată este aceea că progresul civilizațiilor a evoluat de la un stadiu primitiv la unul mai avansat. Cu toate acestea, dacă ieșim din perspectiva „evoluționistă” și analizăm fără prejudecăți unele opere maiestuoase ale trecutului, descoperim că această paradigmă este încă aplicabilă.

Noile descoperiri despre piramidele din Egiptul antic și din America precolumbiană indică modul în care ramuri ale științei, cum ar fi electricitatea, electrochimia, electromagnetismul și metalurgia, au fost utilizate într-o măsură considerabilă de către antici.

Bateria din Bagdad arată cum egiptenii cunoșteau și foloseau pe scară largă electricitatea, iar basoreliefurile din Templul din Dendera, descoperite de arheologul francez Auguste Mariette în 1857, arată că aceasta era folosită și pentru iluminat, de fapt, nu s-a găsit niciodată niciun semn de funingine pe coridoarele piramidelor sau în mormintele regilor, deoarece aceste zone erau iluminate cu electricitate.

Printre lucrările mai multor cercetători de renume se numără și cea a lui Christopher Dunn, un inginer mecanic englez, care în cartea sa „The Giza Power Plant: Technologies of Ancient Egypt” susține că Marea Piramidă din Giza a fost folosită ca o centrală electrică fără fir, după modelul ideilor uneia dintre cele mai mari minți ale secolului trecut: Nikola Tesla.

Concluziile surprinzătoare ale lui Dunn fac ca teoria egiptologiei tradiționale (conform căreia Marea Piramidă a fost construită cu unelte de cupru de către o societate care nu avea roata) să pară mai degrabă prostească! Inginerul pornește tocmai de la complexitatea și precizia deosebită a construcției de la Giza și apoi vine cu teoria sa pornind de la indiciile adunate pe teren.

Ceea ce rezultă este o teorie care înfățișează Marea Piramidă ca pe o mașinărie extraordinară, capabilă să producă energie folosind ca sursă Pământul, acustica și chimia. Teoria lui Dunn clarifică scopul tuturor pasajelor și încăperilor din structura piramidei.

Într-o manieră foarte concisă, Dunn teoretizează că vibrațiile naturale ale Pământului au provocat o rezonanță armonică care ar putea produce hidrogenul produs în Camera Reginei prin ionizarea unei soluții de acid clorhidric diluat și clorură de zinc hidratat. Hidrogenul a fost canalizat în Camera Regelui prin Marea Galerie și aici a fost transformat în microunde.

Studiul lui Michel Barsoum

Acordând credibilitate ipotezei lui Dunn sunt descoperirile recente ale lui Michel Barsoum. Din nou, acesta este un cercetător împrumutat la egiptologie și, prin urmare, liber de prejudecățile și dogmele arheologiei convenționale. Barsoum, de fapt, este un distins profesor în cadrul Departamentului de Știința și Ingineria Materialelor de la Universitatea Drexel.

După cum relatează livescience.com, într-o zi, Barsoum a primit un telefon neașteptat din partea lui Micheal Carrell, prietenul unui coleg pensionar, pentru a-i pune câteva întrebări despre misterele din jurul construcției piramidelor din Giza.

Potrivit lui Carrell, misterele fuseseră rezolvate de Joseph Davidovits, directorul Institutului de Știință a Materialelor Geopolimerice din St Quentin, Franța, cu mai bine de două decenii în urmă, dezvăluind că pietrele piramidelor fuseseră făcute dintr-o formă foarte timpurie de beton compus dintr-un amestec de calcar, argilă, var și apă.

„În acest moment al convorbirii telefonice am izbucnit în râs”, povestește Barsoum. „Dacă piramidele au fost într-adevăr construite în acest fel, cineva ar fi putut dovedi acest lucru fără niciun dubiu petrecând câteva ore sub un microscop electronic.” S-a dovedit că nimeni nu demonstrase vreodată teoria.

Barsoum a decis să se lanseze în cercetare și un an și jumătate mai târziu, după observații la microscopul de scanare și alte teste, a început să tragă câteva concluzii nedumerite despre piramide. Observațiile erau într-adevăr în concordanță cu ideea de beton, dar legătura cimentului de calcar era cu dioxid de siliciu și bogată în silicat de magneziu.

Mai mult, pietrele din fața exterioară și interioară a piramidei prezentau ambele o structură amorfă, adică atomii lor nu erau aranjați după un model regulat, periodic

Starea amorfă, oarecum intermediară între solid și lichid, este neobișnuită în natură, aproape absentă: majoritatea solidelor sunt cristaline în mod natural, iar moleculele lor sunt dispuse într-o ordine de lungă durată care definește o rețea cristalină.

„Este foarte puțin probabil ca pietrele de fațadă interioară și exterioară pe care le-am examinat să fi fost realizate dintr-un bloc de calcar natural.” Mai surprinzător, Barsoum a descoperit apoi prezența sferelor de dioxid de siliciu la scară nanometrică (cu diametre de ordinul miliardelor de metru), fapt care confirmă și mai mult că blocurile nu sunt de origine naturală.

„Este ironic faptul că generații întregi de egiptologi și geologi au fost păcăliți de aceste blocuri, care au fost realizate atât de fidel încât arată ca și cum ar fi calcarul natural”, explică Barsoum. „Egiptenii antici știau cum să producă nanotehnologie.

Egiptologii se confruntă în permanență cu întrebări fără răspuns: cum a fost posibil să se plaseze blocurile atât de perfect încât nici măcar un fir de păr să nu încapă în ele? Și dacă astfel de blocuri au fost sculptate cu unelte de cupru, de ce nu a fost găsită niciodată o daltă pe platoul Giza?

Cercetările lui Barsoum par să răspundă, cel puțin în parte, la aceste întrebări, deși, ca toate marile mistere ale trecutului, unele întrebări rămân fără răspuns: cum a fost posibil ca egiptenii antici să transporte blocuri de granit de peste 70 de tone până la jumătatea Marii Piramide? „În mod ironic, acest studiu al rocilor antice nu este despre trecut, ci despre viitor”, conchide Barsoum.

În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.

Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / TelegramGoogle News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !

Trimite articolul și prietenilor tăi !