Grăsimea spațială. O substanță unsuroasă și lipicioasă emisă de procesele de fuziune stelară pătrunde în spațiul dintre sistemele solare: un studiu a încercat să determine cât de mult există.
Spațiul este întunecat și rece, miroase a ars și – am putea adăuga acum – este destul de lipicios: Calea Lactee este plină de „grăsime spațială”, un compus uleios de atomi de carbon și hidrogen numit carbon alifatic. Această substanță este unul dintre cele câteva tipuri de carbon emise de stele în cursul evoluției lor și ar putea fi unul dintre ingredientele de bază ale formării planetelor.
Acum, un studiu publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society a făcut posibilă estimarea exactă a cantității de carbon alifatic din galaxia noastră.
OCEANE DE GRĂSIME. Potrivit unei echipe de cercetători de la Universitatea New South Wales din Sydney, Australia, și de la Universitatea din Ege, Turcia, Calea Lactee ar putea fi impregnată cu o cantitate de cinci ori mai mare decât cea prezisă din această grăsime spațială.
Prin reproducerea unui model al acestei substanțe în laborator și compararea acestuia cu studiile anterioare privind spațiul interstelar, cercetătorii au estimat că în galaxie ar putea exista 11 miliarde de trilioane de trilioane de tone (11 urmat de 33 de zerouri) de molecule de carbon uleios, suficient pentru a umple pachetele de unt la micul dejun de acum până în veșnicie.
Atenție însă, „această grăsime spațială nu este genul de grăsime pe care ai vrea să o întinzi pe pâine prăjită”, spune Tim Schmidt, autorul studiului. „Este murdară, probabil toxică și se formează doar în spațiul dintre stele”.
Schmidt a adăugat că vântul solar împiedică această murdărie lipicioasă să se acumuleze în sistemul nostru planetar.
Pentru a imita procesul prin care stelele sintetizează gazul și îl expulzează în spațiul interstelar, echipa a expandat o plasmă bogată în carbon (adică gaz ionizat) într-o cameră de vid. Materialul rezultat a fost colectat și analizat cu ajutorul diferitelor tehnici – cum ar fi spectroscopia – pentru a determina capacitatea sa de a absorbi lumina în anumite lungimi de undă în infraroșu.
Aceste date au fost apoi comparate cu observațiile stelare anterioare pentru a deduce cantitatea de carbon uleios din mediul lor înconjurător.
Experimentul a calculat că între un sfert și jumătate din tot carbonul interstelar din Calea Lactee îmbracă această formă lipicioasă.
Deoarece moleculele pe bază de carbon sunt considerate un element de bază esențial pentru viață, cunoașterea cantității și distribuției acestora va ajuta la o mai bună înțelegere a probabilității formării în Calea Lactee a altor sisteme stelare similare cu al nostru, cu potențial de viață.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News