Un grup de specialiști au decodificat vechile inscripții cuneiforme asiriene care au documentat o furtună solară care a avut loc în urmă cu 2.700 de ani și care a fost recunoscută de astronomii asirieni din acea vreme.
Trei mari furtuni solare sunt documentate pe vechile tăblițe cuneiforme asiriene, potrivit experților de la Universitatea japoneză din Tsukuba.
O strălucire roșie deosebită pe cer este menționată în tăblițe antice. Cercetătorii au descoperit furtunile solare care au avut loc între 679 și 655 î.Hr. după ce au validat datele.
Un studiu al literaturii publicate și o examinare a radioizotopilor de carbon-14 din inelele copacilor au făcut, de asemenea, parte din ancheta științifică. Aceștia au reușit să demonstreze că aceste furtuni magnetice solare au avut loc în acea perioadă anume.
Astronomii au început să folosească telescoape pentru a examina petele solare în jurul anului 1610. Erupțiile solare, care sunt explozii de scurtă durată care aruncă cantități uriașe de energie în spațiu, generează aceste regiuni întunecate de pe suprafața solară.
Dacă erupțiile solare și ejecțiile de masă coronală (CME) sunt îndreptate spre Pământ, acestea pot provoca furtuni geomagnetice. Pe măsură ce particulele solare se deplasează prin atmosfera Pământului, acestea interferează cu sistemele de comunicații, sateliții și rețelele energetice.
„Din cauza dependenței noastre din ce în ce mai mari de infrastructura electronică, aceste fenomene meteorologice spațiale reprezintă o amenințare semnificativă pentru societatea modernă”, a declarat Hisashi Hayakawa, lider de cercetare la Universitatea din Osaka, Japonia.
Oamenii de știință au reușit să determine o succesiune de episoade de vreme spațială înainte de 1610 prin studierea radiocarbonului din inelele copacilor din jurul anilor 775, 993 și 994 î.Hr.
Echipa lui Hayakawa s-a concentrat asupra a trei cazuri care au avut loc în jurul anului 660 î.Hr. În studiu au scris:
„Aceste evenimente s-au petrecut cu mult înainte de apariția observațiilor instrumentale, mult dincolo de intervalul mai recent de acoperire observațională cuprinzătoare”. „Să căutăm date aurorale în articole istorice din astfel de ocazii ca strategie pentru a deduce modelul general al furtunilor solare și prevalența EMC”, au spus cercetătorii.
„Babilonienii și asirienii au început să facă observații astrologice în secolul al IX-lea î.Hr. Conducătorii asirieni au colectat și au primit lecturi astrologice de la astrologi competenți încă din secolul al șaptelea î.Hr. pentru a descoperi semnificația malefică a fenomenelor cerești documentate”.
Datele cuneiforme au fost descoperite pe tăblițe de lut dreptunghiulare cu inscripții. Cercetătorii au căutat să vadă dacă evenimentele din înregistrările aurorale asiriene erau legate de datele științifice privind activitatea solară antică.
Ei au descoperit tăblițe cuneiforme cu înregistrări de aurore datând din perioada 680-650 î.Hr. Aceste tăblițe prezintă ceruri roz neobișnuite, o tăbliță descriind un „nor roz”, iar alta declarând că „rozul domină cerul”.
Aceste descrieri sunt, cel mai probabil, rezultatul „arcurilor aurorale roșii continue”, potrivit experților. Polul nord magnetic al Pământului ar fi fost mai aproape de Orientul Mijlociu decât este acum, ceea ce înseamnă că evenimentele legate de activitatea solară ar fi fost înregistrate mai la sud, potrivit cercetării.
Dacă oamenii de știință pot recrea activitatea solară din urmă cu sute de ani, ar putea fi capabili să prezică evenimentele viitoare. Aceste descoperiri ne permit să reconstituim istoria activității solare.
Acest studiu ar putea ajuta la prezicerea viitoarelor furtuni magnetice care ar putea pune în pericol sateliții și alte echipamente.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !