Graham Hancock, în faimoasa sa lucrare „The Fingerprints of The Gods” (Amprentele zeilor), susține că anumite civilizații de pe glob au arătat semne de inteligență neobișnuită în arhitectura, știința și sistemele de scriere.
Civilizația umană inteligentă se extinde mult mai departe decât am crezut inițial.
Ceea ce urmează este o prezentare a unora dintre aspectele ciudate ale umanității care au fost uitate de mult timp, amintindu-ne în același timp că strămoșii noștri ne-au lăsat artefacte sub forma unor structuri și monumente incredibile, pe care noi suntem meniți să le decodificăm și să le descifrăm.
Dacă povestea umană este o lucrare în curs de desfășurare, să lăsăm ca aceste monumente să servească drept puncte importante de luat în considerare în revizuirea acestei povești.
Monumentele lăsate în urmă de strămoșii noștri ar fi trebuit să coincidă cu nivelul lor de dezvoltare, având în vedere perioada de timp; ceea ce necesită o revizuire a cronologiei umane.
Aceste anomalii istorice ridică întrebări cu privire la istoria noastră colectivă și indică cât de mult mai rămâne de descoperit.
Preistoria umană marchează o perioadă de dinainte de a se ține evidența, o perioadă în care, timp de câteva mii de ani, cromagnonii au cutreierat planeta, formând probabil grupuri mici și trăind în societăți primitive.
Contextul acestei stări ciudate s-a schimbat din nou, în urmă cu aproximativ 15.000 de ani. Când comparăm cruditatea și natura primitivă a Cro-Magnonilor alături de realizările oamenilor din ultimii 15.000 de ani, prăpastia dintre cei doi se lărgește considerabil.
Ne menținem convingerea că avansarea și realizările umane urmează o traiectorie liniară ascendentă; fiecare nouă civilizație fiind mai avansată și mai inteligentă decât cea precedentă. La fel cum vedem salturi în avansare de la o specie la alta.
De la Neanderthal la Cro-Magnon, vedem cum civilizații întregi apar de nicăieri, cu progrese în științe care au fost descoperite abia recent.
Mai multe civilizații antice din întreaga lume arată un nivel avansat de astronomie și matematică.
Pe măsură ce imperiul babilonian a început să apară acum 2500 de ani, unul dintre astronomii lor șefi, Kidinnu, a reușit să cartografieze mișcarea anuală a soarelui și a lunii, care a rămas necontestată până în 1857, când astronomul Peter Andreas Hansen a cartografiat arcul acestor corpuri cerești cu o marjă de eroare de numai nouă secunde.
În timpul dinastiei Shang din China, care s-a desfășurat între 1700-1100 î.Hr., un calendar solar cunoscut sub numele de Ssu-Ten conținea luni cu o lungime exactă de 29,53055106 zile, ceea ce înseamnă că anii bisecți erau luați în considerare și luați în calcul.
Un text chinezesc și mai vechi, cunoscut sub numele de Huang Ti-Ping King Su, a documentat Pământul ca fiind un corp care plutește în spațiu. În mod similar, savanții greci Permenide și Empedocle au fost citați separat, afirmând că „luna luminează nopțile cu lumină împrumutată”.
În ultimii aproximativ 10.000 de ani, oamenii moderni au fost în posesia unor cunoștințe care sugerează o inteligență extraordinară. Ce a împins societățile umane timpurii peste limită, determinându-le să dobândească cunoștințe atât de incredibile într-un stadiu atât de timpuriu?
Din exemplele notate mai sus, nu a fost un incident izolat, determinând doar o parte a globului să dezvolte aceste abilități. Acest nivel de „pre-avansare” a fost larg răspândit, schimbând lent contextul istoriei umane.
Civilizații ieșite de nicăieri
Două oase de oracol din timpul dinastiei Shang din China (c. 1800 – 1200 î.Hr.). Dovezile din inscripțiile din oasele de oracol Shang arată că cel puțin până în secolul al XIV-lea î.Hr. chinezii din Shang stabiliseră anul solar la 365¼ zile și luna la 29½ zile.
Sumerul este recunoscut ca fiind leagănul originilor moderne ale omului; prima civilizație avansată din lume. Din această regiune a izvorât o cultură înaltă incredibil de avansată în jurul anului 3800 î.Hr. Situată în regiunea sudică a ceea ce este Irakul de astăzi, civilizația sumeriană a „explodat” la propriu cu premiere culturale și realizări umane incredibile.
Sumerul era cunoscut și sub numele de Shinar și era situat între râurile Tigru și Eufrat.
Această regiune a ajuns să fie numită Mesopotamia, de la cuvântul grecesc meso, care înseamnă „mijloc”, și potamia, care înseamnă „râuri”. Cele două râuri aveau să fie esențiale pentru ca această civilizație timpurie să înflorească, făcând posibile comerțul și schimburile comerciale.
Mesopotamia era situată în Semiluna Fertilă, unde geografia, clima și prezența apei au favorizat dezvoltarea agriculturii. Civilizația sumeriană a fost precedată de o cultură anterioară cunoscută sub numele de Ubaid.
Ubaidii aveau o origine necunoscută, cel mai probabil formată din triburile împrăștiate din jurul celor două mari râuri. Cultura s-a ramificat în mai multe discipline cu niveluri surprinzătoare de progres.
Astrologia, botanica, zoologia, matematica și dreptul vor constitui unele dintre cele mai mari realizări ale Sumerului. Medicina și farmacologia erau practicate pe scară largă. Primele case făcute din cărămizi au fost găsite în această regiune. Sumerul avea chiar și un sistem funcțional de mitologie și o istorie complet dezvoltată a propriei sale culturi.
Într-o perioadă în care societățile de vânători-culegători erau răspândite pe tot globul, sumerienii dezvoltau coduri juridice avansate și calculau astronomia la un nivel intermediar. Una dintre primele forme scrise din lume a izvorât din această regiune.
Civilizația sumeriană și-a înregistrat cunoștințele într-un limbaj cunoscut sub numele de cuneiform, format din linii înguste de formă triunghiulară dispuse în diverse modele.
Alfabetul sumerian conținea pictograme – simboluri care transmiteau idei și concepte într-un mod similar cu limbile orientale. Acesta se deosebea de valorile fonetice care sunt înșirate împreună pentru a forma cuvinte, cum ar fi engleza.
Scrierile erau gravate pe tăblițe de argilă umedă, care erau coapte și conservate. Au fost descoperite peste 500.000 de astfel de tăblițe de lut, ceea ce evidențiază amploarea cunoștințelor pe care le deținea această civilizație și cât de mult au încercat să le păstreze.
Civilizația sumeriană a dezvoltat, de asemenea, structuri de referință unice numite zigurate. Acestea erau structuri în formă de piramidă, înalte de sute de metri; această metodă ar fi precedat cu 2500 de ani presa tipografică Gutenberg.
Această cultură înaltă s-a întins pe un total de trei dinastii separate, ultima dintre ele începând aproximativ în 2100 î.Hr. Această civilizație a dat naștere la două dintre primele orașe din lume: Uruk, urmat de Eridu. Ambele orașe vor acționa ca proiecte pentru noul concept de oraș, care vor acționa ca concentrări de meserii și arte calificate.
În aceste orașe, meșteșugarii, scriitorii, medicii, matematicienii și avocații vor putea, pentru prima dată în istorie, să își schimbe serviciile. Orașele-stat mai mici din Sumer au suferit în cele din urmă o unificare, devenind parte a civilizației babiloniene, care se va întinde pe întreaga regiune mesopotamiană.
În afară de agricultură, medicină și comerț, babilonienii aveau o înțelegere impresionantă a astronomiei. Cunoștințele lor despre stele și corpurile cerești erau compilate în tăblițe de lut, care indicau mișcarea constelațiilor și comportamentul soarelui în raport cu luna.
Evenimente importante, precum echinocțiile și eclipsele, erau, de asemenea, contabilizate. O colecție de oameni de știință babilonieni și-au compilat cunoștințele despre mișcarea stelelor, mișcările lor și constelațiile într-o lucrare cunoscută sub numele de MUL.APIN, care înseamnă „plug”, care a fost numele dat primei constelații din document. Originea documentului datează din anul 1370 î.Hr.
Un document la fel de impresionant, numit Enuma Anu Enlil, este un număr de tabele astrologice care nu numai că a contabilizat eclipsele și evenimentele celeste, dar a fost folosit și ca un sistem de profeție.
Deși este posibil ca metodele lor să fi implicat unele elemente de superstiție, metodele lor de calcul erau departe de a fi primitive. Astronomia și matematica babiloniană foloseau un sistem unic de calcul bazat pe multiplii numărului 60, cunoscut sub numele de sistemul sexagesimal.
Oamenii de știință babilonieni erau capabili să calculeze măsurători cu o precizie de până la o șaizecea parte dintr-un grad, cunoscută și sub numele de un minut de arc.
Civilizația babiloniană se distinge prin faptul că a stabilit două precedente foarte distincte în istoria noastră colectivă umană. În primul rând, a stabilit standardul pentru ceea ce constituie o civilizație modernă, iar activitatea sa de astronomie ar marca primul caz cunoscut în care oamenii ar observa în mod activ și ar colecta date despre fenomene din afara mediului lor fizic imediat. În esență, aceasta a fost o maturizare a speciei noastre.
Dar există o întrebare mai amplă la mijloc. Care sunt condițiile prealabile pentru civilizație?
Apar ele pur și simplu de nicăieri, așa cum explozia cambriană a produs noi forme de viață? De asemenea, ce ne spune civilizația timpurie despre relația noastră cu alți oameni și despre relația noastră cu noi înșine?
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !