Planetele care alcătuiesc sistemul nostru solar au dimensiuni diferite, distanțe diferite față de Soare și forme diferite, dar niciuna nu este cubică, piramidală sau discoidală. De ce?
Sistemul nostru solar s-a format prin prăbușirea unui nor de gaz, poate cauzată de trecerea unei stele sau de unda de șoc a unei supernove; pe scurt, ceva care a rupt o formă de echilibru. Colapsul gravitațional din centrul norului a produs o acumulare de material în regiunile mai dense.
Cu alte cuvinte, s-a format o stea în centru și un disc circumstelar în jurul ei. Odată cu trecerea timpului, regiunile mai dense au atras din ce în ce mai multă materie, câștigând progresiv masă și, ca urmare, câmpul gravitațional al fragmentelor a crescut până când o mare parte din materie a fost unificată.
Cea mai mare parte a materialului a ajuns într-un obiect sferic în centru, și anume Soarele. În plus, planetele s-au format din material la o temperatură foarte ridicată, parțial topit și, prin urmare, ușor de modelat.
Cu alte cuvinte, gravitația este cea care face ca planetele să ia o formă pseudo-sferică.
Sfericitatea nu este însă perfectă, deoarece planetele au o mișcare de rotație care face ca regiunile ecuatoriale să fie puțin mai alungite decât cele de la poli.
Cele șapte planete care alcătuiesc Sistemul Solar sunt diferite în ceea ce privește compoziția, mărimea, numărul de sateliți și forma. Planetele exterioare s-au format rapid datorită abundenței de materie „ușoară”, în timp ce planetele interioare au avut nevoie de mult mai mult timp pentru a se forma din cauza cantității mai mici de materie condensabilă.
Rezultatul final este că nu toate planetele au aceeași formă.
În timp ce Mercur și Venus au luat forma unor sfere aproape perfecte, adică au o deformare mai mică, la extrema opusă se află Saturn și Jupiter, care au o rază ecuatorială mai pronunțată. Jupiter, care este de aproape 1.300 de ori mai mare decât planeta noastră, are o viteză de rotație de zece ore, deci are o deformare mare la ecuator.
Pământul, pe de altă parte, are o rază la poli de 6.356,8 kilometri, în timp ce la ecuator este de 6.378,1 kilometri, ceea ce înseamnă că aplatizarea planetei noastre este de 0,33%. Acesta este motivul pentru care forma planetei noastre este definită ca fiind un geoid, deci nu o sferă perfectă.
Efectuând același calcul cu celelalte planete avem o valoare de 6,49% pentru Jupiter și 9,8% pentru Saturn, în timp ce în cazul lui Mercur și Venus valoarea se reduce la 0,6% și, respectiv, 0,2%.
Pe scurt, ceea ce „sculptează” forma planetelor care alcătuiesc Sistemul Solar este forța de gravitație, care tinde să transforme orice obiect într-o sferă, deoarece fiecare punct de pe suprafața sa este poziționat cât mai aproape de centrul gravitațional.
Acesta este motivul pentru care obiectele cu dimensiuni mai mici, caracterizate de o forță gravitațională mai mică, nu au o formă sferică. Acesta este cazul meteoriților, al cometelor și al unor planete pitice.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News