Un obiect cu o strălucire de 10 milioane de ori mai mare decât Soarele a fost detectat la 12 milioane de ani lumină de Pământ, depășind limita de strălucire prevăzută de teoriile astrofizicii. Iată despre ce este vorba.
În centrul spațiului îndepărtat, la 12 milioane de ani lumină de planeta noastră, există un obiect atât de strălucitor încât sfidează legile fizicii.
Este vorba despre o sursă strălucitoare de raze X, cunoscută sub numele de ULX (Ultraluminous X-ray source), numită M82 X-2, situată în galaxia Cigar (Messier 82). Luminozitatea sa o depășește pe cea a Soarelui de peste 10 milioane de ori și, așa cum s-a subliniat, datorită intensității sale depășește limita prevăzută de o teorie astrofizică, numită limita Eddington (după numele fizicianului englez Arthur Eddington).
În termeni simpli, aceasta este limita naturală a luminozității pe care ar trebui să o posede un corp sferic în funcție de masa sa.
ULX-urile sunt atât de extraordinare încât depășesc această limită de 100 până la 500 de ori, după cum explică NASA. Acest lucru le face obiecte absolut unice și enigmatice.
Motivul acestei limite provine din faptul că, după cum precizează Institutul Național de Fizică și Astronomie (INAF), particulele de lumină, adică fotonii, „exercită o ușoară atracție asupra obiectelor pe care le întâlnesc”.
A fost descoperit un obiect cu 10 milioane mai strălucitor decât Soarele care sfidează legile fizicii
„Dacă un corp cosmic, cum ar fi un ULX, emite suficientă lumină pe metru pătrat, atracția fotonilor spre exterior poate anula atracția gravitațională a obiectului”, explică institutul.
Acesta este un detaliu crucial pentru corpurile cerești precum ULX-urile sau găurile negre care emit lumină, deoarece sursa strălucirii lor este legată de materialul care se învârte în jurul lor și este „înghițit” din cauza atracției gravitaționale.
În termeni simpli, frecarea acestor particule – praf și gaze – le încălzește și le aprinde, declanșând reacția luminoasă.
Ideea este că, ajunsă la limita Eddington, lumina provenită de la obiect ar dispersa în continuare gazul și praful, împiedicând efectiv creșterea luminozității. Cu toate acestea, M82 X-2, care este o stea neutronică, depășește această limită și emite mult mai multă lumină decât ar trebui.
Acest lucru a fost confirmat de o echipă internațională de cercetare condusă de omul de știință italian Matteo Bachetti de la Observatorul astronomic INAF din Cagliari, care a colaborat cu un grup mare de colegi de la diverse universități și institute din întreaga lume.
Printre aceștia s-au numărat Observatorul European Austral (ESO), Quasar Science Resources S.L al Agenției Spațiale Europene (ESA), Academia Rusă de Științe, Universitatea din Hertfordshire, Universitatea din Toulouse și multe altele, inclusiv Observatorul Astronomic din Roma.
Cercetătorii, folosind observațiile telescopului cu raze X NuSTAR (Nuclear Spectroscopic Telescope Array) al NASA, au calculat că M82 X-2 consumă aproximativ nouă trilioane de tone de materie de la o stea din apropiere în fiecare an, echivalentul unei mase de 1,5 ori mai mare decât cea a Pământului.
Pe baza acestor date, oamenii de știință au putut estima strălucirea ULX (care este alimentată chiar de materialul smuls de la cealaltă stea).
Datele colectate de Bachetti și colegii săi confirmă că obiectul depășește cu mult limita Eddington.
Există două ipoteze pentru această luminozitate extremă: formarea unui con de lumină îndreptat spre Pământ din cauza unor vânturi extrem de puternice, care ar amplifica în mod anormal luminozitatea, depășind în mod fals limita Eddington.
În practică, aceasta ar fi concentrată și nu extinsă cu interacțiunea cu câmpuri magnetice extrem de intense, care ar întinde atomii și ar împiedica fotonii să îi respingă efectiv, amplificând efectiv luminozitatea.
Dar acestea sunt teorii care nici măcar nu pot fi verificate în laborator, deoarece câmpurile magnetice implicate sunt imens mai puternice decât orice câmp magnetic creat vreodată pe Pământ.
„Aceste observații ne-au permis să vedem efectele acestor câmpuri magnetice incredibil de puternice pe care nu le-am putea reproduce niciodată pe Pământ cu tehnologia actuală”, a declarat Dr. Bachetti într-un comunicat de presă.
„Aceasta este frumusețea astronomiei. Prin observarea cerului, ne extindem capacitatea de a investiga modul în care funcționează universul. Pe de altă parte, nu prea putem pune la punct experimente pentru a obține răspunsuri rapide; trebuie să așteptăm ca universul să ne arate secretele sale”, a conchis cercetătorul.
Detalii ale cercetării „Orbital Decay in M82 X-2” au fost publicate în revista științifică The Astrophysical Journal.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !