Descoperite dovezile a două extincții în masă petrecute în urmă cu 260 de milioane de ani.
Cu mult înainte de dinozauri, Pământul a fost dominat de animale care, din multe puncte de vedere, erau chiar mai incredibile. Carnivore precum Titanophoneus, sau „ucigașul titanic”, urmăreau reptile uriașe de mărimea unui bivol.
Multe dintre aceste animale au murit într-o extincție în masă în timpul Erei Capitaniană, în urmă cu aproximativ 260 de milioane de ani.
O echipă de cercetători explică faptul că dovezile descoperite sugerează că ar putea fi vorba de două extincții în masă și nu una, care a avut loc acum trei milioane de ani. Ambele extincții au fost cauzate de erupții vulcanice masive.
Studiind profilurile izotopilor de uraniu din eșantioanele marine din Marea Chinei de Sud, experții au identificat două „impulsuri” în care oceanele au fost lipsite de oxigenul vital. Echipa de cercetători susține că oceanele lipsite de oxigen au cauzat două extincții în masă, în urmă cu aproximativ 259 milioane și 262 milioane de ani, în perioada Permianului mijlociu.
Prin studierea acestor extincții antice, este posibil să se înțeleagă mai bine cum ar putea afecta încălzirea globală de astăzi lanțul trofic al oceanelor.
„Noi studiem biocrizele din perioada Permianului, dar astăzi are loc o încălzire similară din cauza evenimentelor umane”, a declarat Thomas Algeo, co-autor al studiului și profesor de geosciințe la Universitatea din Cincinnati.
„Oamenii imită efectele erupțiilor vulcanice ca urmare a eliberării de carbon în atmosferă”. Oamenii de știință au identificat cinci extincții în masă majore, inclusiv cea mai catastrofală dintre toate, de acum 252 de milioane de ani, numită „marea moarte”, care a eliminat 90% din viața oceanică și 70% din animalele terestre.
Acest dezastru a fost cauzat, de asemenea, de o activitate vulcanică masivă care a transformat mările în zone moarte.
Experții explică faptul că erupțiile masive creează o scurtă perioadă de răcire din cauza cenușii din atmosfera superioară care reflectă lumina solară, urmată de perioade mult mai lungi de încălzire globală. Eliberarea unor volume masive de gaze cu efect de seră a încălzit oceanele.
Apa caldă de la suprafață nu a permis oxigenului dizolvat să ajungă la adâncimi mai mici, distrugând în cele din urmă lanțul trofic. „Oceanul se clatină pe marginea anoxiei”, a spus el despre această lipsă de oxigen.
Oxigenul dizolvat trebuie să fie absorbit de stratul de suprafață și furnizat oceanului de adâncime. Dar apa mai caldă are o densitate mai mică. O modalitate prin care cercetătorii identifică aceste erupții vulcanice masive este căutarea mercurului în straturile sedimentare.
„Erupțiile vulcanice mari eliberează mercur în atmosferă care este transportat în jurul Pământului și depus în sedimentele marine.” Oamenii de știință spun că erupțiile vulcanice care au provocat marile decese au avut originea în Siberia.
„În ultimii 40 de ani, am făcut mari progrese în înțelegerea trecutului Pământului”, a declarat Algeo. „În parte se datorează faptului că avem toate aceste noi instrumente pe care le putem aplica și avem mult mai mulți oameni care lucrează în acest domeniu decât aveam acum o generație.”
Cercetătorii spun că cele două dezastre din Permian arată efectele devastatoare pe care le poate avea încălzirea globală. „Trebuie să acordăm atenție acestor probleme de mediu și să prevenim cea de-a șasea extincție în masă”, a spus el.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News