În scrierile sacre se spun povești despre ființele care ne-au format, care au modelat omenirea după chipul și asemănarea lor. Aceștia sunt Elohimii.
Prin diverse descrieri, sunt dezvăluite comportamentul lor, figurile lor și informații despre trăsăturile distinctive, adesea cu interpretări teologice sau spirituale. Cu toate acestea, conform interpretării lui Mauro Biglino, perspectiva se schimbă radical.
Una dintre învățăturile care se desprind dintr-o lectură atentă a Bibliei este concepția că am fost formați din materialul extras din „corpul” a ceea ce Biblia identifică drept Elohim, entități pe care tradiția religioasă le-a transformat ulterior într-un singur Dumnezeu spiritual.
În acest articol vom explora particularitățile referitoare la Elohim.
Elohimii au manifestat un interes deosebit pentru percepția mirosurilor: în mai multe pasaje din Biblie, se pot găsi descrieri detaliate ale modului în care oamenii erau invitați să producă astfel de parfumuri.
Unul dintre conceptele care au reieșit dintr-o lectură atentă a Bibliei este acela că am fost modelați de materialul extras din „Trupul” pe care Biblia îl identifică drept Elohim, interpretat ulterior de tradiția religioasă drept un singur Dumnezeu spiritual.
Conform traducerii oficiale a Bibliei, aromele erau considerate plăcute, însă traducerea literală a Bibliei nu este de acord cu această interpretare. În Vechiul Testament, de fapt, sensul lor original definește aceste arome (Reyàh nichochàh) ca fiind calmante și relaxante. Unul dintre aceste mirosuri preferate de Elohim era mirosul de carne arsă. De fapt, primele așa-zise ritualuri pe care le-au cerut Elohim a fost să ardă complet o victimă, un Miel, o capră, un vițel.
Tot în Biblie, găsim descrieri detaliate ale parfumurilor și aromelor, inclusiv rețete specifice pentru prepararea lor. Aceste descrieri includ o listă de substanțe folosite pentru a crea o varietate de parfumuri, deoarece se spune că Elohim erau încântați de mirosul cărnii arse.
Cineva s-ar putea întreba care este semnificația tuturor acestor lucruri? Este într-adevăr dificil de găsit un înțeles, dar unii văd fumul ca pe un simbol al sufletului care ajunge la Dumnezeu și al spiritului care se ridică la cer.
Dar unele răspunsuri la întrebările noastre vin de la astronauții de la NASA.
Astronauții implicați în misiuni spațiale, în special cei care efectuează așa-numitele „plimbări în spațiu” – adică astronauții care se aventurează în afara navei spațiale pentru a efectua reparații sau verificări – atunci când își scot costumele spațiale au o mărturie surprinzătoare și fără echivoc de împărtășit.
Deși în mod obișnuit s-ar putea crede că spațiul este inodor, cei care au avut experiența ieșirii din nava spațială descriu că costumele lor spațiale au un miros distinctiv și neașteptat. Aceștia vorbesc despre un miros asemănător cu cel de carne prăjită sau arsă.
Numeroși astronauți din diferite țări, printre care Rusia, Europa și Statele Unite, au declarat că Stația Spațială Internațională (cunoscută sub numele de ISS) emană de mai mulți ani un miros persistent de arsură, comparabil cu cel al unui grătar lăsat aprins prea mult timp.
Unele molecule specifice, hidrocarburi aromatice policiclice (PAH), care se lipesc de costumele lor, ar fi responsabile. Astfel, putem face o primă reflecție
Elohimii, figuri despre care vorbesc atât Biblia, cât și sumerienii, probabil cei care ne-au modelat, trebuie să fi parcurs distanțe mari în spațiu.
S-ar putea specula că ei au avut nevoie să perceapă o aromă specifică care să amintească de vidul cosmic, precum mirosul de carne prăjită pe grătar, la foc. În plus, într-una dintre descrierile culinare, ei menționează diverse arome, cum ar fi tămâia albă, onix, galbanum și storax, substanțe folosite atât în Africa, cât și în lumea occidentală pentru a crea mirosuri relaxante, calmante și pentru a regla respirația.
De asemenea, într-una dintre rețete sunt enumerate mai multe arome precum tămâia albă, onix, galbanum și storax, substanțe folosite atât în Africa, cât și în lumea occidentală pentru a prepara arome calmante, pacificatoare, utile și pentru reglarea respirației.
Astfel, Biblia relatează, cu lux de amănunte, această caracteristică a Elohimilor care aveau nevoie să simtă astfel de mirosuri.
Interesant este faptul că NASA a comandat unei industrii britanice de parfumuri (Sursa NASA octombrie 2008) să producă o esență care să reproducă exact aceeași aromă.
Astronauții NASA au împărtășit experiența incredibilă de a percepe o astfel de aromă distinctivă în spațiu, un parfum care a devenit atât de pătrunzător încât aproape că a devenit un element intrinsec al antrenamentului și al experienței lor de misiune în spațiu.
Potrivit astronautului Don Pettit:
‘De fiecare dată când deschideam sasul și trapa pentru a lăsa să intre doi colegi obosiți care lucraseră afară, simțurile mele erau lovite de un miros ciudat’, a povestit el în urmă cu douăzeci de ani – mirosurile sunt asemănătoare cu cele de carne arsă, aceste mirosuri erau prezente pe costumele spațiale. Nasa a recunoscut că astronauții au simțit mirosul de hidrocarburi aromatice policiclice PAH și PAH, care se formează în timpul combustiei generate de moartea unei stele. Acești compuși se regăsesc și în materialele de pe Pământ.
S-ar putea susține că ideea unui Elohim ca Dumnezeu spiritual unic ar putea fi greșită?
Ar putea fi plauzibil să considerăm Elohim ca fiind un grup de indivizi reali, cu propriile lor particularități și nevoi, dintr-o lume care a călătorit prin spațiu pe o perioadă lungă de timp? Poate că suntem mai puțin departe de adevăr decât ne-am putea imagina?
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !