Epopeea lui Gilgamesh este o odisee din Mesopotamia antică consemnată în limba akkadiană despre Gilgamesh, regele orașului-stat mesopotamian Uruk (Erech).
Cel mai complet text existent al epopeii lui Gilgamesh se află pe 12 tăblițe în limba akkadiană, descoperite la mijlocul secolului al XIX-lea de către asiriologul turc Hormuzd Rassam la Ninive, în biblioteca regelui asirian Ashurbanipal (care a domnit între 668 și 627 î.Hr.)
Lacunele care apar în tăblițe au fost parțial completate de diverse fragmente găsite în alte părți din Mesopotamia și Anatolia. În plus, cinci poeme scurte în limba sumeriană sunt cunoscute din tăblițe care au fost scrise în prima jumătate a mileniului al II-lea î.Hr..
Poemele au fost intitulate „Gilgamesh și Huwawa”, „Gilgamesh și taurul din cer”, „Gilgamesh și Agga din Kish”, „Gilgamesh, Enkidu și lumea de dincolo” și „Moartea lui Gilgamesh”.
Versiunea epopeii începe cu un prolog în care este lăudat Gilgamesh, parte divin și parte uman, marele constructor și războinic, cunoscător al tuturor lucrurilor de pe uscat și de pe mare. Pentru a pune frâu guvernării aparent aspre a lui Gilgamesh, zeul Anu determină crearea lui Enkidu, un om sălbatic care la început trăiește printre animale.
Curând, însă, Enkidu este inițiat în modul de viață al orașului și călătorește spre Uruk, unde îl așteaptă Gilgamesh. Tăblița II descrie o probă de forță între cei doi bărbați în care Gilgamesh iese învingător. Ulterior, Enkidu este prietenul și însoțitorul (în textele sumeriene, servitorul) lui Gilgamesh.
În tăblițele III-V, cei doi bărbați pornesc împreună împotriva lui Huwawa (Humbaba), paznicul desemnat de divinitate al unei păduri de cedri îndepărtate, dar restul angajamentului nu este consemnat în fragmentele care au supraviețuit.
În Tăblița VI, Gilgamesh, care s-a întors în Uruk, respinge cererea în căsătorie a lui Ishtar, zeița iubirii, și apoi, cu ajutorul lui Enkidu, ucide taurul divin pe care aceasta îl trimite să-l distrugă.
Tăblița VII începe cu relatarea de către Enkidu a unui vis în care zeii Anu, Ea și Shamash decid că Enkidu trebuie să moară pentru că a ucis taurul. Enkidu se îmbolnăvește apoi și visează la „casa de țărână” care îl așteaptă.
Plângerea lui Gilgamesh pentru prietenul său și funeraliile lui Enkidu sunt relatate în Tableta VIII. Ulterior, Gilgamesh face o călătorie periculoasă (Tabletele IX și X) în căutarea lui Utnapishtim, supraviețuitorul Potopului babilonian, pentru a învăța de la el cum să scape de moarte.
Când ajunge în cele din urmă la Utnapishtim, lui Gilgamesh i se povestește povestea Potopului și i se arată unde să găsească o plantă care poate reînnoi tinerețea (Tableta XI). Dar după ce Gilgamesh obține planta, aceasta este prinsă și mâncată de un șarpe, iar Gilgamesh se întoarce, încă muritor, la Uruk.
Un apendice al epopeii, Tableta XII, relatează pierderea obiectelor numite pukku și mikku (probabil „tobă” și „băț de tobă”) dăruite lui Gilgamesh de către Ishtar.
Epopeea se încheie cu întoarcerea spiritului lui Enkidu, care promite să recupereze obiectele și apoi face un raport sumbru despre lumea de dincolo.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News