Venus, numită adesea planeta „geamănă rea” a Pământului, s-a format mai aproape de Soare și de atunci a evoluat foarte diferit de planeta noastră.
Are un efect de seră „scăpat de sub control” (ceea ce înseamnă că căldura este complet captivă), o atmosferă groasă bogată în dioxid de carbon, niciun câmp magnetic și o suprafață suficient de fierbinte pentru a topi plumbul.
Mai multe misiuni științifice fără echipaj vor studia cum și de ce s-a întâmplat acest lucru în următorul deceniu. Dar acum unii oameni de știință doresc să trimită acolo și o misiune cu echipaj pentru o survolare. Este aceasta o idee bună?
Cu un diametru puțin mai mic decât Pământul, Venus orbitează mai aproape de Soare.
Aceasta înseamnă că orice apă de la suprafață s-ar fi evaporat la scurt timp după formarea sa, declanșând efectul de seră.
Erupțiile vulcanice timpurii și susținute au creat câmpii de lavă și au crescut cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă – declanșând efectul de seră, care a crescut temperatura de la un nivel puțin mai ridicat decât cel al Pământului până la valoarea actuală ridicată de 475C.
Deși anul Venus este mai scurt decât al nostru (225 de zile), rotația sa este foarte lentă (243 de zile) și „retrogradă” – în sens invers față de Pământ.
Rotația lentă este legată de lipsa câmpului magnetic, ceea ce duce la o pierdere continuă a atmosferei. Atmosfera lui Venus „super-rotește” mai repede decât planeta însăși. Imaginile de la numeroase misiuni arată modele de nori în formă de V, compuse din picături de acid sulfuric.
În ciuda condițiilor dificile, unii oameni de știință au speculat că norii lui Venus ar putea adăposti, la anumite altitudini, condiții de locuit.
Măsurătorile recente care par să indice prezența fosfinei în norii lui Venus – un potențial semn de viață, deoarece este produsă continuu de microbii de pe Pământ – au fost puternic dezbătute. În mod clar, avem nevoie de mai multe măsurători și explorări pentru a afla de unde provine.
Misiuni viitoare
Ceea ce știm până acum despre Venus a fost adunat de mai multe sonde din trecut.
În 1970-1982, de exemplu, sondele sovietice Venera 7-14 au reușit să aterizeze pe suprafața dură a planetei Venus, să supraviețuiască până la două ore și să trimită înapoi imagini și date.
Rămân însă întrebări legate de modul în care Venus a evoluat atât de diferit de Pământ, întrebări care sunt, de asemenea, relevante pentru a înțelege ce planete care orbitează în jurul altor stele ar putea găzdui viață.
Următorul deceniu promite să fie plin de satisfacții pentru cercetătorii planetei Venus. În 2021, Nasa a selectat două misiuni, Veritas și DaVinci+, care urmează să fie lansate în 2028-30. Agenția Spațială Europeană a selectat EnVision pentru lansare la începutul anilor 2030.
Acestea sunt misiuni complementare, fără echipaj, care ne vor oferi o înțelegere mai profundă a mediului și evoluției planetei Venus.
Veritas va cartografia suprafața planetei Venus pentru a determina istoria geologică, compoziția rocilor și importanța apei la începuturi. DaVinci+ include un orbitator și o mică sondă care vor coborî prin atmosferă și vor măsura compoziția acesteia, vor studia formarea și evoluția planetei și vor determina dacă aceasta a avut vreodată un ocean.
EnVision va studia suprafața planetei, subsuprafața și urmele de gaze atmosferice. Va utiliza radarul pentru a cartografia suprafața cu o rezoluție mai bună decât până acum. India plănuiește, de asemenea, o misiune fără echipaj, Shukrayaan-1, iar Rusia a propus Venera-D.
Avem nevoie de survoluri cu echipaj?
Ideea unui survol al planetei Venus cu echipaj a fost sugerată la sfârșitul anilor 1960 și presupunea utilizarea unei capsule Apollo pentru a transporta oameni în jurul planetei. Dar această idee a încetat odată cu terminarea misiunii Apollo.
Ideea ar fi ca o navă spațială cu echipaj să zboare în jurul planetei Venus și să se întoarcă pe Pământ.
Acest lucru ar permite oamenilor de știință să testeze tehnici din spațiul îndepărtat, cum ar fi modul de operare a unei misiuni cu echipaj cu întârzieri semnificative în comunicarea cu Pământul.
Prin urmare, ne-ar putea pregăti pentru o misiune mai complexă, cu echipaj, spre Marte. Cu toate acestea, echipajul nu ar putea efectua nicio aterizare pe Venus și nicio cercetare a atmosferei – condițiile sunt mult prea dure.
Cercetătorii care susțin această idee susțin că s-ar putea, de asemenea, utiliza gravitația planetei Venus pentru a modifica cursul navei spațiale către Marte, ceea ce ar putea economisi timp și energie în comparație cu deplasarea directă de pe Pământ către Marte.
Acest lucru se datorează faptului că ultima opțiune ar necesita alinierea orbitelor celor două planete, ceea ce înseamnă că ar trebui să așteptați momentul potrivit atât la dus, cât și la întors.
Cu toate acestea, întrucât o misiune cu echipaj pe Marte ar fi extrem de complexă, deplasarea directă de pe Pământ pe Marte ar simplifica proiectele.
Trimiterea oamenilor pe o planetă care ar putea găzdui organisme vii nu va facilita nici găsirea acestora.
Este riscant – am putea ajunge să contaminăm atmosfera înainte de a descoperi orice formă de viață. Cel mai bun mod de a căuta semne biochimice de viață este cu ajutorul sondelor fără echipaj. De asemenea, ar exista provocări termice semnificative și radiații mai mari de la erupțiile solare din cauza apropierii de Soare.
Și, din păcate, cu o astfel de misiune de survol, doar câteva ore de date ar fi posibile pe traiectoriile de intrare și de ieșire.
Ar fi o aventură extrem de costisitoare, care ar produce, fără îndoială, imagini uimitoare și date suplimentare utile. Cu toate acestea, acest lucru ar adăuga puțin la studiile detaliate și mult mai îndelungate planificate în prezent. Prin urmare, cred că probabilitatea unei misiuni cu echipaj pe Venus este foarte puțin probabilă.
Au existat, de asemenea, studii conceptuale, mai exagerate – inclusiv trimiterea de dirijabile cu echipaj pentru a pluti în atmosfera lui Venus, mai degrabă decât pentru a zbura pe lângă ea. Aceasta este o idee frumoasă, care ar putea aduce mai multe rezultate științifice decât un survol, dar rămâne un concept îndepărtat și nerealist pentru moment.
Pentru moment, explorarea cu echipaj se realizează doar pe orbita joasă a Pământului.
Aceasta este concepută pentru a face cercetări științifice, pentru a permite aterizări cu echipaj pe Lună și, în mod esențial, pentru a testa tehnici de spațiu îndepărtat, cum ar fi realimentarea și operarea într-un mediu îndepărtat, care, pe termen lung, ne-ar putea ajuta să ajungem pe Marte fără a ne antrena pe Venus.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.