„A existat un alt univers înainte de Big Bang, iar dovezile existenței sale pot fi încă observate în găurile negre”.
Universul în care trăim este echivalentul unui univers anterior, iar dovezile, potrivit fizicianului Roger Penrose, laureat al Premiului Nobel, pot fi găsite în găurile negre.
Roger Penrose a făcut această afirmație după ce a primit Premiul Nobel pentru progresele înregistrate în teoria generală a relativității a lui Einstein și pentru dovada existenței găurilor negre.
Roger susține că existența unor pete inexplicabile de radiații electromagnetice pe cer, cunoscute sub numele de „pete Hawking”, sunt rămășițe ale unui univers care a precedat universul nostru.
El face parte din așa-numita teorie a universului, denumită „cosmologie ciclică conformă”, sugerând că aceste puncte reprezintă ejecția finală a energiei numită „radiație Hawking”, transferată de găurile negre din universul anterior.
Găurile negre sunt o regiune a spațiului în care materia s-a prăbușit în sine și are o forță gravitațională atât de mare încât nici măcar lumina nu poate scăpa.
Cosmologie ciclică conformă
Cosmologia ciclică conformă este un model cosmologic al unui univers ciclic, propus începând din 2001 de matematicianul și fizicianul teoretician Roger Penrose, în care se crede că sfârșitul universului este începutul unuia nou, deoarece entropia scăzută care urmează morții termice a universului (momentul în care entropia este la cel mai înalt nivel) ar fi aceeași cu cea de dinaintea Big Bang-ului, datorită evaporării găurilor negre.
Ce a existat înainte de Big Bang? Și cum se va sfârși universul?
Roger crede că a găsit soluția. Universul nu a avut un început și nu va avea un sfârșit. Iar noi trăim doar un capitol din această poveste fără sfârșit.
Înainte de eonul nostru – adică faza universului în care trăim – a existat unul identic, iar la sfârșit se va naște unul identic. Această teorie nu este în dezacord cu observațiile: ea pornește de la constatarea că Big Bang-ul a avut într-adevăr loc și că universul este în expansiune și va continua probabil să o facă până când aproape toată materia va dispărea.
A existat un alt univers mai devreme decât al nostru
Dar iată care este partea interesantă. Pentru că puțina materie rămasă va fi, de asemenea, aceeași materie care, printr-un nou Big Bang, va da naștere unui nou eon, o nouă fază a universului ciclic și etern.
Dovada în radiația cosmică de fond
În 2001, NASA a lansat satelitul WMAP, care a reușit să realizeze o hartă precisă a radiației cosmice de fond și a anizotropiei sale, adică a neomogenităților sale infinitezimale.
Într-adevăr, CMB pare a fi extrem de izotrop, adică omogen, cu excepția câtorva mici fluctuații care ar fi complet aleatorii și care, conform teoriilor, ar da naștere apoi galaxiilor și a ceea ce conțin acestea. Penrose a mers să observe harta CMB realizată de satelitul WMAP și a descoperit, spre surprinderea sa, regularități în distribuția anizotropiei.
Pe acea hartă, Penrose a observat că aceste variații sunt distribuite de-a lungul unor cercuri concentrice. Ele ar fi, potrivit CCC, produsul unei coliziuni între găuri negre supermasive, care, în urma coliziunii, ar fi provocat unde gravitaționale masive, ale căror efecte ar fi „imprimate” în CMB.
Exact ca și undele produse de o piatră care cade într-un iaz. Având în vedere poziția acestor cercuri concentrice pe harta CMB, Penrose și Vahe Gurzadyan de la Universitatea de Stat din Erevan, Armenia, au calculat că această mare coliziune ar fi avut loc înainte de Big Bang.
Astfel, eonul nostru ar fi păstrat o anumită „memorie” a eonului anterior, dovedind că a existat ceva înainte de Big Bang.
Iar acel ceva nu era altceva decât un univers (eon) identic cu al nostru. Cât timp ar dura fiecare eon? Nu mai puțin decât timpul necesar pentru ca toate găurile negre să se evapore: 10100 de ani, adică un 1 urmat de o sută de zerouri!
Fizicienii și cosmologii sunt precauți. Este adevărat, spun ei, că acele cercuri ciudate de pe harta CMB există, dar nu sunt neapărat explicabile prin teoria lui Penrose. Și pentru că CCC face o altă predicție, fundamentală pentru a-și dovedi veridicitatea: și anume că toată materia, pe termen foarte lung, sfârșește prin a se dezintegra și a-și pierde masa.
Este adevărat că multe particule sunt lipsite de masă și că multe altele se pot dezintegra și își pot pierde masa. Dar nu s-a demonstrat – și, potrivit fizicienilor, este extrem de puțin probabil să se demonstreze – că particulele cu o masă infinitezimală, dar încă existentă, cum ar fi electronii, o pierd.
Cu toate acestea, cosmologia ciclică conformă este o teorie care, în complexitatea sa, face viața mult mai ușoară. Pentru cosmologi, cu siguranță, dar și pentru noi, simplii muritori, care nu putem să nu ne întrebăm, ca și ei, de unde venim și încotro ne îndreptăm
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !