Hipopotamii sunt printre cele mai mari animale terestre, cântărind adesea până la două tone și se știe că își petrec cea mai mare parte a timpului în apă, însă se cunosc puține lucruri despre modul în care se deplasează pe uscat.
Unele studii afirmă că folosesc adesea un mers patruped normal, cu o secvență de pași stânga spate, stânga înainte, dreapta spate și dreapta înainte, similar cu cel al elefanților; în timp ce alte studii afirmă că trotă cu picioarele diagonale în sincron.
În plus, cercetările anterioare nu au identificat dacă hipopotamii se ridică în aer atunci când se deplasează rapid, așa cum se întâmplă la multe alte mamifere, cum ar fi caii, dar mai puțin frecvent la animalele mai mari.
Noul studiu „Footfall patterns and stride parameters of common hippopotamus (Hippopotamus amphibius) on land” privind mișcările și mersul hipopotamilor pe uscat, publicat în PeerJ de John Hutchinson, Emily Pringle de la Royal Veterinary College of the University of London (RVC) a constatat că, „deși trotă aproape exclusiv, cei mai rapizi hipopotami se ridică în aer pentru perioade considerabile de timp.
Pentru a realiza această cercetare, echipa RVC a filmat la Flamingo Land Resort din Yorkshire, modul în care doi hipopotami se deplasau în incinta lor în timpul zilei.
De asemenea, au obținut de pe internet înregistrări video cu hipopotami în mișcare, oferind o gamă mai largă de comportamente și mișcări decât în captivitate. În total, acest set de date a cuprins 169 de cicluri de locomoție a 32 de hipopotami individuali.
Analizând datele, cercetătorii au constatat că „din punct de vedere biomecanic, hipopotamii tropăie aproape exclusiv, chiar și atunci când merg încet sau aleargă repede.
Acest lucru este neobișnuit pentru animalele terestre, care tind să aibă un repertoriu mai larg de mersuri: de exemplu, rinocerii pot folosi un mers patruped normal, trotând și galopând pe măsură ce cresc viteza; exact ca un cal”.
În plus, analiza filmărilor a arătat, pentru prima dată, că „cei mai rapizi hipopotami se ridică în aer, uneori pentru perioade considerabile (aproximativ 15 % din ciclul pasului sau 0,3 secunde)”.
Cei de la RVC subliniază că „rezultatele acestui studiu extind înțelegerea științifică a ceea ce pot face animalele terestre gigantice și demonstrează o diversitate remarcabilă în modul în care acestea se mișcă.
De exemplu, elefanții, care ating cele mai mari dimensiuni, pot doar să meargă normal (nu să tropăie) și nu se ridică niciodată de la sol cu toate cele patru picioare, dar pot totuși „alerga” destul de repede.
Rinocerii pot folosi aceeași amplitudine a mersului ca animalele terestre mai mici, deși sunt mai lenți decât mamiferele mai mici, în timp ce hipopotamii pot trota și zbura, împingând înainte limitele aparente ale ceea ce pot face animalele terestre gigantice, chiar dacă sunt amfibieni”.
Hutchinson, care predă biomecanică evolutivă la RVC și are prestigioase și numeroase numiri la alte instituții științifice, își amintește că :
„Studiul nostru a fost cât se poate de simplu în ceea ce privește cercetarea biomecanică. Oricine poate lua o cameră foto sau videoclipuri de pe internet și să învețe ceva despre cum se mișcă animalele din acele videoclipuri. Este dificil să lucrezi cu hipopotami deoarece aceștia tind să rămână în apă și sunt foarte rar antrenați pentru a fi studiați în colecțiile grădinilor zoologice.”
” De asemenea, aceștia sunt foarte periculoși. Acesta este unul dintre motivele pentru care știința știa puține despre modul în care se mișcă hipopotamii înainte de cercetarea noastră. ”
Suntem încântați să oferim primul studiu axat exclusiv pe dezvăluirea modului în care hipopotamii merg și aleargă. Am fost plăcut surprinși să vedem cum hipopotamii își iau zborul atunci când se mișcă rapid – este cu adevărat impresionant!”
Kieran Holliday, responsabilul pentru știință și conservare al Flamingo Land Resort, a concluzionat:
„Sunt încântat că am putut facilita și ajuta la colectarea acestor date valoroase în această publicație remarcabilă. A înțelege mai multe despre speciile cu care lucrăm nu va face decât să ne ajute să îmbunătățim îngrijirea pe care le-o putem oferi în viitor, iar faptul că această lucrare a dezvăluit posibile noi descoperiri despre locomoția hipopotamilor ar putea avea un impact pozitiv asupra comunității zoologice în general în ceea ce privește reproducerea și proiectarea incintelor.”
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !