Oamenii de știință ar putea fi rezolvat misterul structurilor masive care înconjoară nucleul Pământului. Care este răspunsul? Rămășițele unei lumi străvechi din sistemul nostru solar care s-a izbit de planeta noastră cu miliarde de ani în urmă.
Potrivit unei teorii privind formarea Lunii, în urmă cu 4,5 miliarde de ani, o lume antică numită Theia s-ar fi prăbușit pe Pământ.
Cercetările sugerează că era de mărimea planetei Marte, dar avea o densitate mult mai mare decât cea a Pământului.
Ca urmare, misterioasa planetă a străpuns crusta terestră, lansând un fragment uriaș în spațiu. În timp, acest ciob a devenit rotunjit, transformându-se în ceea ce vedem astăzi pe cerul nopții.
De fapt, aceasta este doar una dintre teorii, deși are un sprijin considerabil din partea comunității științifice. În ultimele decenii, au fost realizate multe studii similare, ceea ce, în timp, va permite comunității științifice să dezvolte o poziție unitară în această privință.
În același timp, misterioasa protoplanetă Theia ridică cele mai multe întrebări.
Oamenii de știință cred că au găsit dovezi ale acestei coliziuni străvechi între Pământ și străvechea planetă extraterestră.
De data aceasta, căutările au dus la centrul Pământului, unde o pereche de structuri misterioase înconjoară nucleul acestuia în straturile inferioare ale mantalei, una dintre ele aflându-se sub Africa, iar cealaltă sub Oceanul Pacific.
Aceste formațiuni arată ca niște picături uriașe și ridică multe întrebări. În plus, ele sunt mai dense decât restul mantalei.
Aceste „bule” dense sunt cele mai mari structuri din mantaua terestră, ocupând până la șase procente din întregul volum al planetei. Oamenii de știință le-au numit Provinciile mari cu viteză redusă de forfecare (LLSVP).
Oamenii de știință din spatele studiului au luat în considerare versiunea coliziunii grandioase care aproape a distrus planeta acum 4,5 miliarde de ani, dar care a dus în cele din urmă la apariția Lunii.
Această ipoteză a fost luată în considerare de geologii de la Universitatea din Arizona, care au vorbit cu ea la cea de-a 52-a Conferință Lunară și Planetară desfășurată online. Într-adevăr, unele dovezi sugerează că au existat bule cel puțin imediat după coliziune.
Se crede că străvechea lume extraterestră care s-a ciocnit cu Pământul – Theia – era de aproximativ trei ori mai mică decât acesta. Cu toate acestea, geologul Steven Desch, de la Universitatea din Arizona, crede că Theia era mult mai mare. Cert este că o parte din materialul său a intrat în compoziția Lunii.
Analiza mostrelor lunare arată că raportul dintre izotopii de hidrogen – protium și deuteriu – este mai mare în ele decât pe Pământ. Pentru a păstra excesul celor mai ușori atomi, susține Desch, Theia trebuie să fie un corp masiv și dens.
Modelarea efectuată de geologi a arătat că, în urma impactului, nucleul său a fuzionat cu cel al Pământului, iar la suprafața exterioară a nucleului format ar putea rămâne cheaguri separate din mantaua densă a Theiei (1,5-3,5% mai densă decât cea a Pământului).
Astfel, LLSVPs ar putea ascunde cea mai mare parte a planetei pierdute: potrivit oamenilor de știință, masa totală a „bulelor” este de șase ori mai mare decât masa Lunii. Cu toate acestea, în timp ce acest model rămâne doar o ipoteză timpurie, o speculație care ar trebui să fie dezvoltată.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News