Conform „Textelor Piramidei”, a existat o perioadă primordială în care ordinea a ieșit din haos și în care zeii au condus Pământul. Această perioadă se numește „Zep Tepi”.
Sunt acestea doar povești mitologice sau există fapte istorice în spatele tradiției Zep Tepi? Armando Mei, un cercetător italian, este convins că Zep Tepi se referă la un moment istoric precis, datând din anul 36.420 î.Hr.
Textele piramidelor, suma decorațiilor și a scrierilor murale găsite în diverse monumente egiptene, au transmis majoritatea informațiilor despre primele mituri ale creației din Egiptul Antic.
În toate aceste mituri, o perioadă îndepărtată este descrisă ca TPJ ZP (uneori transcrisă ca Zep Tepi, ceea ce înseamnă „prima șansă”).
Unul dintre cele mai interesante documente este, fără îndoială, Papirusul de la Torino, cunoscut și sub numele de Papirusul Regilor, un document care datează din timpul celei de-a 19-a dinastii egiptene și care conține, pe lângă lista conducătorilor de la unificarea Egiptului Superior și Inferior până la momentul compilării, lista regilor divini și semidivini din perioada predinastică.
În 36.420 î.Hr., Zep Tepi al vechilor egipteni vorbește despre o civilizație cu cunoștințe tehnologice avansate
Calculul retroactiv al cronologiei conținute în Papirusul de la Torino ar indica faptul că perioada primordială, adică cea a domniei lui Ptah, creatorul și primul conducător al Egiptului, ar data de aproximativ 39 de mii de ani.
Sursa citată relatează că în perioada primordială zeii au domnit în Egipt 20 de mii de ani. Ei au fost urmați de conducători semizei, cunoscuți sub numele de „urmașii lui Horus”, și în cele din urmă de oameni muritori. Oamenii muritori au început să conducă Egiptul în jurul mileniului IV î.Hr. cu dinastiile de faraoni cunoscute de noi.
Cum trebuie interpretate, așadar, aceste informații? Egiptologia oficială și istoriografia ne spun că tot ceea ce datează din perioada predinastică trebuie privit ca un mit, deci nimic istoric!
Și totuși, există un cercetător italian, Armando Mei, care și-a dedicat viața de savant tocmai egiptologiei predinastice, adică perioada cuprinsă între 3.180 î.Hr. și epoca primordială.
În 2005, Mei a prezentat cercetări pe platoul Giza, care au culminat cu formularea „Teoriei privind datarea istorică a lui Zep Tepi”, prezentată la Conferința internațională de studii antice, care a avut loc la Universitatea Zayed din Dubai în 2010.
Armando Mei explică faptul că cercetătorii au avansat numeroase teorii cu privire la complexul monumental de la Gizeh, fie că aparțin școlii academice sau independente, propunând diferite ipoteze cu privire la funcția complexelor monumentale și la tehnicile adoptate pentru construirea lor.
De fapt, până în prezent, în ciuda multiplelor încercări ale ambelor școli de gândire, nu s-a reușit încă să se răspundă la numeroasele întrebări care planează asupra misteriosului complex de la Giza.
Cu siguranță, este de netăgăduit că egiptologia academică a contribuit în mare măsură la cunoașterea unei civilizații unice și incomparabile, incredibil de dezvoltată din punct de vedere social, artistic și științific.
Cu toate acestea, egiptologii academici înșiși au persistat în a dori să dateze unele descoperiri arheologice din perioada dinastică, care, potrivit lui Mei, au prea puțin sau chiar nimic de-a face cu această perioadă. Acest lucru a creat o oarecare confuzie în rândul cercetătorilor și a afectat în mare măsură înțelegerea noastră a preistoriei Egiptului.
Mei consideră că una dintre cele mai importante teorii din ultimii 20 de ani, din punct de vedere științific, este cea propusă de Robert Bauval și cunoscută sub numele de Teoria Corelației Orion, conform căreia complexul monumental de la Giza nu este altceva decât proiecția terestră a Centurii lui Orion, exact așa cum apărea în 10.450 î.Hr. pe cerul Egiptului.
În anul 36.420 î.Hr. în Zep Tepi al vechilor egipteni se vorbește despre o civilizație cu cunoștințe tehnologice avansate
În ciuda zdrobirii sale apriorice de către cercurile academice, această teorie a permis dezvoltarea unor noi metodologii de investigare care au clarificat, în parte, unele dintre misterele asociate așa-numitei perioade predinastice.
Și tocmai în această linie de investigație se înscrie teoria formulată de Armando Mei, dezvoltată în colaborare cu Nico Moretto. Prin aplicarea unui model matematic la complexul monumental de la Giza și prin analiza corelațiilor astronomice, cei doi cercetători au retroactivat originea Civilizației Piramidelor la 36.900 î.Hr. dând valoare istorică mitologicului Zep Tepi (sau Primul Timp al lui Osiris) și cronologiei transcrise în Papirusul de la Torino sau Canonul Regal.
Teoria lui Mei diferă de cea a lui Bauval în cel puțin două privințe. În primul rând, față de corelația lui Bauval pe scena astronomică se află Sirius-Isis, complet sub orizontul ceresc în teoria sa. În plus, în 10.450 î.Hr. pe meridianul ceresc se află Mintaka, care corespunde piramidei lui Mycerinus, cea mai mică dintre marile piramide de la Giza.
Aceste elemente sugerează că teoria noastră este exact în concordanță cu mesajul pe care Constructorii au vrut să îl transmită. Keops și Al Nitak corespund în 36.420 și nu în 10.450, iar originea miturilor egiptene ar fi confirmată de această teorie. Epoca de aur amintită de egiptenii dinastici și-ar găsi astfel o bază în teoria datării istorice a lui Zep Tepi.
Mei nu se oprește asupra tehnicilor folosite pentru construirea Piramidelor, care rămân încă un mister. În opinia sa, constructorii au dorit să marcheze o epocă, cel mai probabil pentru a celebra gloria unei civilizații aflate acum la apogeul evoluției sale științifice. Astfel, Mei într-un interviu acordat revistei Nexus Magazine:
„În opinia noastră, egiptologia a avut marele merit de a reconstitui o perioadă istorică importantă între 3.100 și 343 î.Hr. dar a făcut greșeala nepotrivită de a subestima multe descoperiri care leagă acele Ținuturi de civilizații evoluate care nu au nimic de-a face cu Egiptul dinastic.
La urma urmei, ne întrebăm cum a fost posibil să se construiască Giza cu tehnicile folosite de egiptenii din Vechiul Regat. Aceștia nu aveau nici abilitățile tehnice, nici instrumentele necesare pentru a construi acele opere nemuritoare. Mai mult, ne întrebăm cum a fost posibil, în timpul celei de-a patra dinastii, să construiască acele complexe monumentale, într-un mod atât de precis, fără o minimă concepție de design tehnic.
Pe scurt, în opinia noastră, cei douăzeci de ani canonici atribuiți de egiptologi pentru construirea Piramidei lui Keops nu ar fi fost suficienți nici măcar pentru construirea primelor zece rânduri de blocuri!”.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !