Cercetătorii au sugerat că o ramură „de mult pierdută” a Nilului în Egipt ar putea explica construcția vechilor piramide.
Într-un studiu publicat în revista Communications Earth & Environment, o echipă internațională raportează că a identificat segmente ale unei importante secțiuni dispărute a fluviului, pe care au numit-o ramura Ahrmat.
Dovezile acestei ramuri se află acum îngropate sub terenuri agricole și deșert, dar, potrivit studiului, aceasta a curs cândva de-a lungul marginii estice a Western Desert Plateau (WSD), o parte a Sahara mai largă, chiar la vest de cursul Nilului modern.
Traseul de 64 de kilometri al brațului Ahrmat tocmai descris pare să treacă în apropierea a 31 de piramide care se află, de asemenea, de-a lungul marginii estice a platoului. Acest lanț, care reprezintă cea mai mare concentrație de piramide din Egipt, include emblematicul complex Giza.
Lanțul de piramide, care se întinde de la Giza, în nord, până la Lisht, în sud, a fost construit pe parcursul unui mileniu, începând cu aproximativ 4.700 de ani în urmă.
Dar nu au apărut dovezi convingătoare care să explice de ce aceste piramide sunt concentrate în această zonă anume, de-a lungul a ceea ce este acum o fâșie îngustă de deșert. Potrivit autorilor studiului, structurile monumentale, cum ar fi piramidele și templele, ar fi „logic” să fie construite în apropierea unor căi navigabile importante pentru a facilita transportul materialelor de construcție și al muncitorilor.
Cu toate acestea, în apropierea piramidelor nu a fost găsit niciun curs de apă, întrucât Nilul modern se află la câțiva kilometri distanță. Cu toate acestea, în cel mai recent studiu, autorii susțin că piramidele din acest lanț erau conectate la ramura Ahrmat.
„Sugerăm că ramura Ahramat a jucat un rol în construcția monumentelor și a fost în același timp activă și folosită ca un curs de apă pentru a transporta muncitorii și materialele de construcție către siturile piramidelor”, au scris autorii în studiu.
Oamenii de știință cred că Nilul a fost odată împărțit în mult mai multe ramuri decât cele prezente în prezent. Anterior, cercetătorii au speculat că una dintre aceste ramuri ar fi putut traversa lanțul Giza-Lisht, însă lipseau dovezi concrete care să susțină această idee.
„Încă de la începutul erei faraonice, fluviul Nil a jucat un rol cheie în creșterea și extinderea rapidă a civilizației egiptene…. majoritatea orașelor și monumentelor cheie au fost situate în apropierea malurilor Nilului și a ramurilor sale periferice”, au declarat autorii.
„Cu toate acestea, de-a lungul timpului, cursul principal al Nilului a migrat lateral, iar ramurile sale periferice s-au înnămolit, lăsând în urmă multe situri egiptene antice departe de cursul actual al râului. Cu toate acestea, încă nu este clar unde anume se aflau cursurile vechi ale Nilului și dacă diferite porțiuni ale Nilului aveau ramuri unice sau multiple care erau active simultan în trecut”.
În cel mai recent studiu, echipa internațională, condusă de Eman Ghoneim de la Universitatea din Carolina de Nord Wilmington, a studiat imagini din satelit pentru a găsi posibila localizare a unei foste ramuri a Nilului.
Cercetătorii au folosit apoi sondaje geofizice și carotaje adânci în sol pentru a confirma prezența sedimentelor fluviale antice și a fostelor canale sub suprafața modernă a terenului de la marginea vestică a WSD. Potrivit echipei, aceste dovezi susțin existența ramurii Aharamat a Nilului, pierdută de mult timp.
(Cuvântul „Ahramat” înseamnă „piramidă” în limba arabă.)
Această descoperire ar putea ajuta la explicarea amplasării piramidelor de-a lungul marginii estice a WSD, deoarece siturile monumentelor ar fi fost ușor accesibile prin intermediul ramurii în momentul construirii lor.
În plus, cercetătorii au descoperit că multe dintre piramide aveau căi de acces care se terminau pe malurile propuse ale ramurii Ahramat, ceea ce indică faptul că râul ar fi putut fi folosit pentru a transporta materialele de construcție către situri.
„Dimensiunea enormă a acestei ramuri și proximitatea sa față de complexele piramidale, pe lângă faptul că drumurile carosabile ale piramidelor se termină pe malul râului, implică faptul că această ramură a fost activă și operațională în timpul fazei de construcție a acestor piramide”, au scris autorii.
„Această cale navigabilă ar fi conectat locuri importante din Egiptul antic, inclusiv orașe și localități, și astfel ar fi jucat un rol important în peisajul cultural al regiunii.”
În studiu, autorii sugerează că o acumulare crescută de nisip purtat de vânt, legată de o secetă severă care a început în urmă cu aproximativ 4.200 de ani, ar fi putut juca un rol în dispariția ramurii.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !