Blanche era închisă într-o cameră, întunecată și urât mirositoare, cu draperii grele la ferestre, acoperite cu un strat gros de praf, semn al trecerii lente și inexorabile a timpului.
Când au găsit-o, avea vreo 30 de kg, murdară, răvășită și devorată de nebunie…
Blanche Monnier a trăit 25 de ani închisă într-o cameră a casei ei din Poitiers, întinsă pe un pat, în mijlocul murdăriei, excrementelor și a nebuniei. Blanche era frumoasă, frumoasă și dulce. Poate prea frumoasă, pentru fratele și mama ei.
Povestea ei a intrat în istorie sub numele de Séquestrée de Poitiers, Seised of Poitiers. Dar ce sa întâmplat cu ea?
În 1877, Blanche avea 24 de ani. A cunoscut un avocat bogat din Paris și s-a îndrăgostit de el. Era cu 30 de ani mai mare decât ea și familiei ei nu i-a plăcut deloc. Și el a iubit-o, dar în ciuda seriozității legăturii lor, părinții lui Blanche au făcut totul pentru a-i despărți.
În 1882 tatăl tinerei a murit, lăsând-o singură cu mama ei Louise-Léonide Demarconnay și cu fratele ei Marcel, un bărbat destul de proeminent în societatea vremii. Blanche a dispărut.
Nimeni nu a mai putut să vorbească cu ea, să înțeleagă ce i s-a întâmplat, pentru că zidul de singurătate pe care familia îl construise în jurul ei era cu adevărat de netrecut. Au trecut anii, în total 25. Dar pe 22 mai 1901 s-a întâmplat ceva.
Procurorul general din Poitiers primise o scrisoare în care se scria:
„[…] Domnule procuror general, am onoarea să vă informez despre un eveniment extraordinar de grav. Vorbesc despre o fată care stă blocată în casa doamnei Monnier, ținută înfometată de 25 de ani înfometată și într-un pat murdar – într-un cuvânt, ținută în propria ei murdărie…”
Procurorul a decis să cerceteze și a doua zi a trimis poliția la casa Monnier, pe rue de la Visitation nr. 21.
Ceea ce au găsit a confirmat cuvintele scrisorii.
Blanche era închisă într-o încăpere, întunecată și mirositoare, cu draperii grele la ferestre, acoperită cu un strat de praf, nemișcată niciodată, semn al trecerii lente și inexorabile a timpului.
Cântărea aproximativ 30 de kg, era murdară, dezordonată și devorată de nebunia generată de închidere. Frumusețea ei, zâmbetul ei erau doar o amintire, care făcuse loc durerii și singurătății.
Cine a găsit-o a scris despre ea:
„Am dat imediat ordin să deschidem fereastra camerei. Acest lucru s-a făcut cu mare dificultate, deoarece din vechile perdele întunecate a căzut mult praf. Pentru a deschide obloanele, a fost necesar să le scoatem din balamalele. De îndată ce lumina a pătruns în cameră, am observat, în spate meu, întinsă pe un pat, cu capul și corpul acoperite de o pătură respingător de murdărie, o femeie identificată drept Mademoiselle Blanche Monnier.
Săraca femeie zăcea complet goală pe o saltea de paie putrezită. Peste tot în jurul ei se forma un fel de crustă făcută din excremente, bucăți de carne, legume, pește și pâine putrezită. Am văzut, de asemenea, insecte alergând prinn patul ei. Aerul era atât de irespirabil și mirosul din cameră era extrem de puternic.
Pe 1 iunie 1901 a a fost internată în unul dintre spitalele orașului. Condițiile ei erau disperate. Ulterior a fost transferată la Spitalul de Psihiatrie din Blois unde a rămas timp de 12 ani. A murit la 64 de ani, fără să-și mai refacă vreodată echilibrul psiho-fizic.
Pe 20 noiembrie 1901, fratele lui Blanche, Marcel Monnier , a fost condamnat la doar 15 ani de închisoare.
Mama ei, Louise-Léonide, nu a făcut nici măcar o zi de închisoare din cauza problemelor cardiace. A murit pe 8 iunie, la 2 săptămâni de la arestare.
S-au scris multe despre cazul lui Blanche Monnier. În Franța a fost votată o lege inspirată din povestea ei, privind neajutorarea persoanelor aflate în dificultate.
Ceea ce ar trebui să ne întrebăm este câte Blanche există în lume…. poate una chiar lângă casa noastră ?
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News