Doi copii care au trăit acum 2100 de ani au fost îngropați cu o cască de oase în jurul capului, obținută din craniile altor copii. Motivul acestui ritual macabru este în curs de investigare.
Craniul unui copil protejat de cel al altui copil: este pentru prima dată când se observă această formă de înmormântare.
O serie de săpături în Ecuador a scos la iveală un tip de înmormântare care nu a mai fost documentat până acum în arheologie, pe cât de neobișnuit, pe atât de „puternic” pentru sensibilitățile moderne.
Într-o movilă veche de 2.100 de ani, au fost găsite rămășițele a doi copii cu craniile învelite într-un fel de cască de os. O analiză mai atentă a dezvăluit ulterior că respectiva cască nu era altceva decât craniile altor copii care muriseră în același timp. Descoperirea este descrisă în Latin American Antiquity.
În două movile funerare mici au găsit rămășițele a opt copii de numai câteva luni, un copil puțin mai mare și doi adulți.
Cadavrele erau înconjurate de figurine din piatră și cochilii, un obicei observat și în alte înmormântări. Dar rămășițele a doi bebeluși au atras atenția în mod deosebit. Capetele lor erau, de fapt, înconjurate de o calotă craniană mai mare, un obicei niciodată documentat până acum.
Într-un caz, corpul principal aparținea unui băiat de 18 luni, iar craniul din jurul capului unui alt copil cu vârste cuprinse între 4 și 12 ani.
Între cele două straturi de oase, au fost găsite o cochilie și o falangă. Cel de-al doilea copil trebuie să fi avut între 6 și 9 luni în momentul morții: în jurul craniului său, îl avea pe cel al unui copil cu vârsta cuprinsă între 2 și 12 ani.
Potrivit oamenilor de știință, faptul că „căștile” se potrivesc perfect și că nu au fost deteriorate în momentul juxtapunerii, relevă faptul că moartea celor patru copii trebuie să fi avut loc în aceeași perioadă de timp și că craniile folosite ca învelișuri erau, în momentul ritualului, încă complete cu carne.
Așadar, care a fost motivul pentru acest ritual sângeros – și, din câte știm, neobișnuit?
Potrivit arheologilor, capul avea o puternică valoare simbolică în culturile precolumbiene: era considerat un simbol al identității și era foarte folosit cu această semnificație în iconografie.
„În general, capetele reprezintă puterea, strămoșii și pot servi la demonstrarea dominației asupra altor grupuri – de exemplu, prin crearea de capete trofeu ale dușmanilor subjugați”, explică Sara Jeungst, care a condus studiul. Însoțirea unor copii atât de mici cu craniile altor minori era poate o modalitate de a le proteja sufletele.
În ceea ce privește motivele morții bebelușilor, aceasta nu pare să aibă legătură cu sacrificiile umane obișnuite în rândul acestor culturi.
Copiii, subnutriți, au fost găsiți deasupra unui strat de cenușă vulcanică asociată cu o erupție în reliefurile din apropiere. Este posibil ca toți să fi fost victime ale stresului nutrițional care a urmat evenimentelor eruptive (probleme cu culturile, răspândirea de epidemii).
Astfel, s-ar înțelege și necesitatea de a-i înconjura cu figuri protectoare, reprezentând strămoși: toată această grijă a fost poate și pentru a liniști un vulcan activ.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !