Calendarul aztec (Piatra Soarelui) este una dintre cele mai frumoase și mai admirate opere de artă precolumbiană ale culturii aztece.
Este sculptat într-o rocă bazaltică olivină, cunoscută și sub numele de peridot, de origine vulcanică. Este o rocă formată din silicați bogați în fier și magneziu, componente ale multor roci eruptive.
Se crede că această sculptură a fost începută în anul 1449, în timpul domniei lui Axayácatl, și a fost terminată treizeci de ani mai târziu, în 1479, conform inscripției, în caractere nahoas, de pe partea superioară și mijlocie a monolitului, care corespunde anului MATLACTLI HUAN YEI ACATL (13-can), care a fost al zecelea al treilea baston, conform măsurătorilor temporale aztece.
Se crede, de asemenea, că în epoca pre-Cortesiană (înainte de Hernán Cortés, cuceritorul Mexicului), acest monolit se afla pe o platformă în fața unei clădiri numite Cuauhcuauhtenchan (casa vulturilor).
Monolitul, cu partea sculptată cu susul în jos, a fost descoperit la 17 decembrie 1790 în Plaza de Arme, astăzi Zócalo din Ciudad de Mexico. A fost mutat lângă turnul de vest al Catedralei Metropolitane, iar în 1885 a fost amplasat într-una dintre sălile Muzeului Național de Istorie, situat la acea vreme în Calle de la Moneda.
În august 1964 a fost amplasată definitiv în sala Mexica a Muzeului Național de Antropologie din Pădurea Chapultepec, Ciudad de Mexico.
Calendarul Azteca are un diametru de 3,54 metri și cântărește aproximativ 24 de tone.
Este una dintre cele mai bune expresii ale artei aztece și demonstrează gradul de dezvoltare culturală și științifică pe care acest popor l-a atins în domeniul astronomiei, matematicii, măsurării timpului și al artei lapidare, cunoștințe pe care aztecii le-au primit de la civilizațiile care i-au precedat.
Figurile sculptate în acest monolit impunător reprezintă datele corespunzătoare formării Soarelui, ordinea sistemului planetar, crearea Pământului și a diferitelor epoci ale acestuia până la apariția unui cuplu divin pe care l-au numit OZOMOC și CIPATONATH, figuri reprezentate în partea centrală a Calendarului în jurul figurii lui TONATIUH (Soarele).
Calendarul aztec are opt cercuri concentrice fin sculptate, dintre care șapte se află pe partea frontală a monolitului, iar al optulea și ultimul pe partea laterală a sculpturii.
Legat de cultul Mamei Pământ, acesta exprima ciclul interminabil de naștere-dezvoltare-maturitate-declin-moarte-regenerare care caracteriza atât viața oamenilor, cât și ciclurile naturale și cosmice.
La figura ei, în care convergea și mitul Marii Fecioare, se raportează nu numai așa-numitele Veniri din Epoca de Piatră, ci și Fecioara Maria. În mitologia andină ea este cunoscută sub numele de Pachamama, iar printre aborigenii australieni sub numele de Kunapipi.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !