Acest ou datează din perioada Naqada I. A fost datat între 4.400 și 4.000 î.Hr. și este expus în prezent la Muzeul Nubian din Aswan.
Decorul special nu putea să nu ofere un pretext iubitorilor de „fantarcheologie” pentru retrodatarea inevitabilă a piramidelor de la Giza.
Potrivit acestora, pe suprafața oului ar fi ilustrată o hartă geografică a Văii Nilului: râul flancat de terenuri cultivate, oaza Fayyum și conturul celor trei monumente
Astfel, în acest caz specific, piramidele lui Keops, Chephren și Mycerinus ar data de câteva milenii, spre nemulțumirea altor „cercetători independenți sau alternativi” avizi care ar dori să le dateze cu 12 500 de ani în urmă sau, în cazurile cele mai extreme, chiar mai mult.
Cele trei triunghiuri care le-ar indica sunt reproduse pe cealaltă parte a oului, flancate de o linie sinuoasă care ar trebui interpretată și ea ca o reprezentare a fluviului Nil.
Dar să vedem, în realitate, despre ce este vorba.
Această coajă de ou de struț a fost descoperită de egiptologul britanic Cecil Mallaby Firth la sfârșitul anilor 1910 în mormântul unui copil din necropola de la Darka, în apropiere de Aswan, un sit astăzi complet scufundat de apele lacului Nasser.
Este un obiect care avea un dublu scop: unul funcțional, fiind folosit pentru a ține lichide, după cum arată gaura din partea superioară, celălalt, pur ritual, ca simbol al renașterii.
O nouă confirmare a credinței pe care acești foarte vechi locuitori ai Văii Nilului o aveau în ideea unei vieți de apoi.
Decorul, pe de altă parte, trebuie citit în lumina motivelor artistice tipice producției predinastice. Cele două râuri nu sunt de fapt altceva decât un struț și, respectiv, un șarpe.
În ceea ce privește presupusele piramide, acestea sunt reprezentări stilizate, de asemenea extrem de frecvente pe vasele și ceramica contemporană, ale munților sau, în general, ale înălțimilor, dealurilor și dunelor.
Este remarcabil să observăm cum tripla reprezentare nu identifică deloc celebrele monumente faraonice, ci indică pur și simplu pluralul, o convenție care va fi codificată definitiv în scrierea hieroglifică. (În această scriere existau trei forme: singular, dual și plural.
Acesta din urmă era indicat prin repetarea de trei ori a elementului sau prin faptul că era precedat sau urmat de trei liniuțe sau puncte). În special, cele trei triunghiuri conotau pur și simplu o zonă muntoasă.
Ele au devenit, de fapt, un semn determinant pentru a indica aceste zone, dar și țările străine care, fiind în afara Văii Nilului, erau considerate conceptual legate de munți sau deșerturi.
Cele mai vechi exemple coincid cu cele mai vechi vestigii cunoscute de scriere egipteană, găsite în mormântul U-J Umm-el Qa’ab de lângă Abydos.
În acest mormânt, care a aparținut probabil regelui Scorpion I (Dinastia 0), au fost recuperate vase cu urme de cerneală, amprente de sigiliu și plăci din os și fildeș, purtând simboluri, despre care se presupune că nu sunt altceva decât o reprezentare, deși într-un stadiu embrionar, a subdiviziunii administrative a teritoriului la sfârșitul perioadei predinastice.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !