Simbolul crucii roșii este foarte vechi și universal. Inițial, acesta a fost semnul lui Cain, semnul cu funcție protectoare pe care Dumnezeu l-a imprimat în mod clar și vizibil pe Cain, astfel încât oricine îl întâlnea să nu-i facă rău, așa cum citim în Geneză:
IAR DOMNUL I-A SPUS: ” ORICINE ÎL VA UCIDE PE CAIN VA SUFERI O RĂZBUNARE DE ȘAPTE ORI MAI MARE”. DOMNUL I-A IMPUS LUI CAIN UN SEMN PENTRU CA ORICINE ÎL ÎNTÂLNEA SĂ NU-I FACĂ RĂU” GENEZA 4:15
Acest simbol străvechi a jucat un rol important în istoria omenirii și poate fi urmărit într-o varietate de culturi, de la trandafirul rosicrucienilor la indienii Hopi din America, de la crucea solară a druizilor celți la unele triburi vest-africane din Burkina Faso și Ghana.
A fost folosit pentru prima dată de sumerieni mai mult de 5. 000 de ani în urmă, sub forma unei cruci înconjurate de un cerc, pentru vechii sumerieni oricine purta acest simbol nu putea fi atins de nimeni, deoarece era protejat de Dumnezeu, la sumerieni a devenit emblema „progeniturii princiare”, descendența cerească a Anunnaki.
Pentru a înțelege semnificația ezoterică a Crucii, trebuie să ne întoarcem la momentul în care Iisus i-a învățat pe discipolii săi semnul Crucii.
O mișcare prin care se atinge fruntea, pieptul și cei doi umeri care sunt puncte focale magnetice: ale corpului uman: plexul solar este considerat locul sufletului, fruntea este direct legată de glanda pineală sau „al treilea ochi” pe care filozofii antici îl numeau ușa sufletului.
Un gest care are rolul de a armoniza și de a conecta toate energiile care înconjoară corpul.
Este clar că crucea este un simbol moștenit de la sumerieni; în special în cosmogonia sumeriană, crucea, era simbolul planetei-zeu Nibiru incredibil acest simbol, deși semnificația sa a fost uitată sau diversificată, derivă de la o planetă-zeu sumeriană, semnificația s-a pierdut, dar substanța și funcția este aceeași: să creeze frică și condiționare față de specia umană?
Să facem acum un pas înapoi și să ne întoarcem la limba sumeriană, vorbită în sudul Mesopotamiei cel puțin din mileniul al IV-lea î.Hr. și prima limbă pentru care a fost inventată o metodă de scriere.
Sumeriana a fost înlocuită de acadiană ca limbă vorbită începând cu anul 2000 î.Hr., dar a continuat să fie folosită (în special de către magi) ca limbă sacră, de natură ceremonială și științifică, cel puțin până în secolul I d.Hr.
Scrierea sumeriană își are originea în Mesopotamia Inferioară (Irakul de astăzi), în timpul revoluției urbane care a avut loc în situl Uruk, cunoscut astăzi sub numele de Warka.
Situl de la Uruk ne-a lăsat un tip de scriere care, alături de scrierea protoelamică aproape contemporană de la Susa, reprezintă un eveniment cu adevărat extraordinar în panorama așa-numitei „scrieri timpurii”.
Scrisul sumerian, ca și cel mesopotamian ulterior, se baza pe utilizarea cutelor ca simboluri grafice pentru scriere,
Ea s-a păstrat sub formă de scriere în formă de cuie pe tăblițe de lut și pe alte obiecte, cum ar fi statuete, care au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice din Mesopotamia.
Inițial, scrierea cuneiformă a fost folosită ca un sistem de semne ideografice (adică fiecare semn corespundea unui cuvânt), în timp s-a dezvoltat o reprezentare în silabe, în care anumite semne redau sunetul unei silabe.
Această scriere provine din descompunerea așa-numitei „Cruci a lui Nibiru”, crucea cu opt vârfuri cu care sumerienii reprezentau cea de-a zecea planetă a sistemului solar, și anume Nibiru.
Această cruce va fi numită mai târziu „Crucea celor opt beatitudini” și va avea o mare importanță în alfabetul secret al templierilor.
De fapt, „Crucea celor opt fericiri” este unul dintre cele mai importante simboluri templiere.
Această cruce este numită astfel deoarece are opt puncte pe periferia sa exterioară.
Pictat de obicei în culoarea roșie pe clădirile sacre, acest simbol este derivat direct din crucea octogonală a lui Nibiru, urmărind unele dintre diagonalele și razele sale.
Una dintre caracteristicile sale fundamentale este că se dublează într-o cruce interioară mai mică (a se vedea figura octogonului, care arată liniile de construcție), formată din patru triunghiuri isoscele identice, opuse la vertex, care iau forma unei cruci patente (exact ca și crucea lui Nibiru).
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News