„Cei de acolo”. Exact așa îi numește Mauro Biglino (pe Elohimi), zeii pe care ni i-au transmis cărțile vechi.
În textele vedice, în epopeile mesopotamiene, în poezia greacă, în Biblie, el îi recunoaște pe aceiași protagoniști: indivizi veniți dintr-o altă lume, pentru a o domina pe a noastră.
Ființe foarte avansate din punct de vedere tehnologic, dar deloc spirituale. Dimpotrivă. Prea materiali, furioși, răzbunători, pasionali, geloși. Totul în afară de entități transcendente.
Biglino și-a exprimat aceste teorii în diversele eseuri pe care le-a scris până în prezent: „Cartea care ne va schimba pentru totdeauna ideile despre Biblie”, „Dumnezeul extraterestru al Bibliei”, „Nu există creație în Biblie”, iar cel mai recent, „Biblia nu este o carte sfântă”. Acestea sunt teorii pe care le repetă în prelegerile sale, prin Italia.
Le-a elaborat prin traducerea Codexului Leningrad, scris în ebraică masoretică: din acest pergament, datând din secolul al XI-lea, derivă toate Bibliile pe care le avem la noi. Renunțând la interpretările teologice, metaforice, alegorice și simbolice și concentrându-se doar pe cea literală, savantul a ajuns la o concluzie șocantă: nu există nicio urmă de Dumnezeu în Vechiul Testament.
Mauro Biglino și Elohimii care au venit din ceruri
„Da, exact, printre multele îndoieli pe care le am, aceasta este una dintre puținele mele certitudini: Biblia nu vorbește despre Dumnezeu. Când vorbește de Iahve, se referă la un individ care face parte dintr-un grup de indivizi numiți Elohimi.
Acești indivizi au avut o relație cu omenirea, dar o relație specială, în sensul că au fabricat-o. Yahweh a fost unul dintre aceștia, printre alții și unul dintre cei mai puțin importanți. Pe scurt, apare o realitate care este confirmată de cărțile sacre ale celorlalte popoare, de pe toate continentele Pământului, care, în esență, ne spun exact aceleași lucruri, evident cu o terminologie diferită, pentru că sunt limbi diferite, culturi diferite… Dar realitatea este întotdeauna aceeași.”
O viziune deconcertantă și destabilizatoare, așa cum am avut ocazia să-i spun de mai multe ori autorului însuși. În esență, în acele pagini pe care le-am citit și studiat cu toții mai mult sau mai puțin în catehism, s-ar spune o poveste foarte diferită. Începând chiar de la Geneza, o poveste simbolică – am fost învățați – despre cum din nimic Dumnezeu a generat întreaga creație, inclusiv umanitatea. Dar Biglino nu este deloc de acord, în virtutea etimologiei verbului ebraic folosit pentru a descrie nașterea Universului.
Ar exista diverse pasaje „incriminate” din care ar reieși o realitate deloc divină a acestor entități – cele de acolo, ar spune Mauro Biglino. De exemplu, sunt menționate mijloacele cu care se deplasau pe cer, cu caracteristici materiale precise: sunt grele, metalice, strălucitoare și chiar periculoase. Descrieri – dincolo de traducerile teologice – care par să coincidă cu modernele OVNI – obiecte zburătoare neidentificate.
„Cu siguranță”, confirmă cercetătorul religios, „în afară de Geneza, există și alte cărți ale Vechiului Testament care dau indicații complet diferite: mă gândesc la Cartea lui Ezechiel, mai degrabă decât la Cartea lui Zaharia, care sunt interpretate de obicei ca alegorii și metafore, dar care, dimpotrivă, sunt de o claritate evidentă. Aceste cărți ne vorbesc în special despre instrumentele pe care se mișcau acești domni.”
Toate acestea sunt foarte tulburătoare. Și absurd. Dar dacă e să credem în interpretarea literală a textului ebraic, așa cum îl traduce Biglino, atunci cine erau acei Elohim? Dacă erau într-adevăr creaturi în carne și oase, de unde au venit? Și ce voiau?
„Din păcate, Biblia nu ne spune, dar cu siguranță erau indivizi cu o tehnologie superioară, de neatins pentru acele vremuri, poate parțial de neatins și pentru noi. Ei au împărțit pământul, așa cum spune Cartea Deuteronomului, așa cum ne spune Platon în Cirtia, așa cum ne spun popoarele de pe toate continentele pământului. Pe scurt, au împărțit planeta și au stăpânit-o, comportându-se ca niște colonizatori normali. Iahve a fost unul dintre aceștia. De altfel, Iahve este definit în Biblie ca fiind un „om al războaielor”, deci a luptat”.
Una dintre cele mai cunoscute cărți ale lui Mauro Biglino, deloc surprinzător, are un titlu emblematic: „Dumnezeul extraterestru al Bibliei”.
Până de curând, tuturor celor care îl întrebau despre planeta sa de origine, scriitorul le răspundea întotdeauna că o ignora și că vrea să vorbească doar despre lucrurile pe care le cunoaște, adică cele scrise de autorii Vechiului Testament. Dar, pornind chiar de la acest text și de la analogii descoperite în alte culturi antice, el a venit acum cu cel puțin o ipoteză pentru a explica originea acestui presupus neam de conducători extratereștri.
„Există o indicație a termenului Nephilim, un termen la plural, dar care indică o rasă diferită de cea a Elohimilor. Termenul Nephilim la singular, în aramaică, indică constelația Orion. Acest lucru îmi amintește de ceea ce este scris în textele vedice, unde se vorbește despre o posibilă origine a acestora aici dintr-o zonă din apropierea stelei Betelgeuse, care corespunde umărului drept al constelației lui Orion, zonă care era numită Mrigashira – adică capul de antilopă – deoarece vânătorul Orion îl purta pe umărul său drept.
Deci ar exista o corespondență între posibilii orionieni, să zicem, sau cel puțin cei care provin din acea parte a cerului, indicată prin termenul Nephilim, și cel puțin unii dintre acei alții din Orient despre care se spune că provin din aceeași porțiune a cerului. Aceasta este doar o ipoteză, desigur.
Apropo, Betelgeuse – și acesta este un lucru foarte curios – vine din arabul Ibn al-Jawzā. Dar Beth El înseamnă Casa lui El, adică Casa lui Elohim. Cine știe?”
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !