Omul de știință Bruce Lipton lucrează în domeniul medical încă din anii 1960 și și-a petrecut o mare parte din energie răspunzând la o întrebare simplă: „Cine controlează soarta celulelor?”.
Toate celulele sunt identice, după cum explică Bruce Lipton: „Dacă iei celule sănătoase și le plasezi într-un mediu nefavorabil, celulele se îmbolnăvesc și mor”. Atunci când o celulă este bolnavă, medicii își încep munca de prescriere.
Atunci când ingerăm un medicament, acesta declanșează o serie de reacții biochimice care implică întregul organism și nu doar secțiunea anatomică ce trebuie vindecată.
Ceea ce noi numim „efecte secundare” sunt efecte directe ale medicamentului; în farmacologie nu există „efecte secundare”, ci doar efecte directe.
Atunci când luăm un medicament, considerăm de la sine înțeles că eficiența acestuia asupra decompensării noastre va crea mai multe beneficii decât daunele pe care medicamentul respectiv le provoacă prin celelalte efecte directe.
Conform statisticilor, în SUA, drogurile ucid peste 300.000 de persoane pe an! Concluzia care se impune: ceva nu este în regulă cu farmacologia modernă. Dacă mediul este cel care îmbolnăvește celulele, eliminarea unui mediu nociv și mutarea celulelor noastre într-un mediu sănătos, sănătos, ar duce la o vindecare spontană.
Oamenii sunt compuși din aproximativ 50 de trilioane de celule, pentru a explica mai bine conceptul, omul de știință Lipton compară corpul uman cu o comunitate în care fiecare celulă reprezintă un individ și fiecare organ o comunitate.
Acest lucru ne aduce înapoi la întrebarea inițială: de ce depinde soarta celulelor noastre?
Ceea ce schimbă soarta celulelor este fluxul nostru sanguin. Sângele depinde de sistemul nervos și de modul în care acesta interacționează cu mediul extern. După cum explică Bruce:
„Medicina încearcă să vindece celulele de boli prin afectarea mecanismelor biochimice declanșate de mediul extern. Medicina acționează asupra oamenilor atunci când mediul este problema.”
Cercetătorului Bruce Lipton i s-a adresat următoarea întrebare: Așadar, într-un mediu sănătos ne putem vindeca spontan? Iată care este răspunsul:
„În teorie, da, dar în termeni practici totul este mult mai complex, deoarece mintea noastră interpretează mediul extern în felul său propriu. Poate că suntem plasați într-un mediu sănătos, dar mintea noastră începe să îl citească ca pe un mediu negativ și dăunător, iar sistemul nostru nervos generează atunci o substanță chimică care ne va îmbolnăvi în egală măsură.”
Bruce Lipton, în timpul cercetărilor sale, a analizat o mulțime de date privind efectul placebo: multe dintre medicamentele pe care le luăm s-au dovedit, prin experimente, a fi chiar mai puțin eficiente decât placebo.
Experimentele clasice constau în găsirea unui eșantion mare de cercetare care se plânge de o anumită patologie, acest eșantion este împărțit în două grupuri. Primul grup primește un medicament real, al doilea grup primește un placebo, adică o „pastilă falsă” care nu are mai multă putere decât o bomboană mentolată.
Atunci când individul era predispus la însănătoșire, el se simțea mai bine și organismul reacționa bine chiar și după administrarea unui placebo inert.
Pornind de la această premisă, ajungem la principiile vindecării spontane legate de controlul minții. Din nou, pentru a explica o serie întreagă de eseuri complicate, ne vom referi la un exemplu practic:
Dacă închizi ochii și te gândești la o persoană dragă, sistemul tău nervos va începe să producă dopamină, serotonină, oxitocină… Acest amestec biochimic va implica întregul organism și vei putea simți beneficiile în corpul tău, biochimia va aduce un mare bagaj de bunăstare în celulele tale.
De aceea, dacă ne îndrăgostim, ne simțim atât de bine în compania persoanei iubite. Dimpotrivă, dacă ne gândim la ceva care ne tulbură sau ne sperie sau dacă ducem o viață agitată cu o anxietate constantă pe fundal, acest lucru ne îmbolnăvește, sistemul nostru nervos secretă hormoni de stres și celulele noastre nu vor avea parte cu siguranță de un amestec chimic benign!
Oamenii nu știu că noi creștem în fiecare zi. Da, în fiecare zi sute și sute de celule mor și sunt suplinite de celule noi. Sistemul nostru gastrointestinal face o rotație a celulelor la fiecare trei zile.
Dacă organismul nostru este „distras” de medicamente, „stresat” de „gânduri negative” sau de sute de alte lucruri superflue, ceva ar putea merge prost în această rotație și astfel ne-am putea îmbolnăvi. Viruși dăunători ar putea prinde imediat rădăcini.
Cine s-a îmbolnăvit fără să fi răcit?
Dacă vi s-a întâmplat, probabil că a fost din cauză că organismul dumneavoastră a fost distras de altceva și a permis unui virus să pătrundă. Același lucru este valabil și pentru cancer, după cum explică cercetătorul:
„Efectuând analize aleatorii, s-a descoperit că celulele canceroase se adăpostesc în fiecare dintre noi. Aceste celule sunt mereu acolo, în toată lumea, doar că sistemul imunitar funcționează, astfel încât împiedică creșterea lor”.
Știința ne spune că organismul răspunde la fizica cuantică, în timp ce medicina de astăzi se bazează pe fizica lui Newton. Farmacologia vrea să bulverseze biochimia organismului prin adăugarea de mai multă chimie.
Conform logicii dictate de fizica cuantică, în loc să se administreze mai multă chimie, ar trebui să se declanșeze o schimbare de energie. Conform fizicii cuantice, totul este energie, deci și gândurile noastre sunt energie.
Mintea este energie. Atunci când gândim, ea declanșează o transmisie de energie care se traduce în semnale biochimice care se propagă în armonie cu corpul nostru.
Deoarece companiile farmaceutice nu ar putea vinde gânduri, ele nu investesc nici măcar un ban pentru a demonstra corelația strânsă dintre „minte-corp” în termeni de „semnal-răspuns”. Semnalul dictat de minte ar putea fi în mod constant de bunăstare, la fel ca și răspunsul.
Gândurile generează un câmp energetic care se transformă într-un semnal biochimic capabil să ne vindece într-un mod complet natural.
Bruce Lipton, un fost profesor universitar – a renunțat la catedră pentru că știa că ceea ce preda nu corespundea realității -, a decis să-și concentreze toate energiile asupra medicinei cuantice.
Din nefericire, nu este atât de ușor să gestionăm fluxul gândurilor. Acest lucru se datorează faptului că o mare parte din putere rezidă în subconștient. Noi, oamenii, folosim subconștientul pentru 95% din procesele noastre mentale, doar 5% din procesele noastre mentale sunt dictate de mintea conștientă.
Structura minții subconștiente se construiește în primii 6 ani de viață. Ceea ce a fost învățat în acești primii ani devine piatra de temelie a vieții noastre de adulți, până la punctul de a ne condiționa comportamentul și sănătatea. Din păcate, nu putem controla subconștientul, dar îl putem „reprograma”. După cum explică fostul conferențiar:
„Multe studii arată că bolile adulților, cum ar fi cancerul, au legătură cu programarea și mediul în care trăim în primii șase ani de viață.”
Cu alte cuvinte, în copilărie „absorbim” atitudinile negative pe care le avem în jurul nostru și astfel ne programăm subconștientul predispunându-l la factori precum grijile, vinovăția, anxietatea…
„S-a demonstrat că, dacă un copil adoptat este crescut de o familie în care unul dintre părinți are cancer, în viața adultă persoana adoptată are mai multe șanse să dezvolte cancer.”
Pentru cunoscători
Cei care lucrează în domeniul medical nu știu cum să abordeze astfel de studii, însă sunt perfect conștienți de daunele pe care le poate provoca asupra sănătății o simplă emoție precum stresul (pentru mai multe informații despre daunele provocate de stres), știu că mulți oameni au tendința de a somatiza simptomele (dermatita atopică și alopecia sunt exemple clasice), așa că… de ce nu ar putea fi mai multe?
În realitate, chiar și antologiile medicale ne învață că emoțiile sunt activatori biochimici.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook ! Ah, era să uit: am aterizat și pe TikTok !