Colierul este alcătuit din peste 2.500 de piese de piatră, scoici și turcoaz, este una dintre cele mai spectaculoase piese ale culturii neolitice.
Când se gândesc la Epoca de piatră, mulți își imaginează că strămoșii noștri comunicau și relaționau într-un mod rudimentar, trăind aproape ca niște animale.
Cu toate acestea, orașul ascuns Ba’ja, fondat în urmă cu aproximativ 9.000 de ani în Iordania antică, la jumătatea distanței dintre Marea Roșie și Marea Moartă, ar putea schimba multe dintre aceste idei. Aici a fost descoperită una dintre primele așezări permanente ale omenirii: un oraș care, în ciuda faptului că era înconjurat de munți, s-a dovedit a fi o enclavă cu o țesătură socială și culturală bogată.
În centrul poveștii se află un colier fin din nucă de perle, scoici și chihlimbar, găsit în mormântul unui copil și reconstruit după mai bine de șase milenii.
Rezultatele tocmai au fost publicate în revista „PLoS ONE”. În 2018, când echipa de săpători de la Facultatea de Arheologie și Antropologie a Universității Yarmouk (Iordania) era pe punctul de a părăsi situl Ba’ja, a găsit o podea pictată.
După ce au ridicat-o, au găsit o piatră funerară mare care părea să indice o înmormântare bogată. Dar dedesubt nu era decât nisip. Dar când aproape că se pierduse orice speranță și totul părea să indice că urma de pe sol nu ducea la nimic, au apărut niște mărgele elegante. Și, cu fiecare periere, apăreau tot mai multe.
Atât de mult încât a fost completată o grămadă de 2.500 de pietre și scoici, așezate în jurul a ceea ce părea a fi un copil de aproximativ opt ani. Mai degrabă o fetiță, după cum indicau unele urme de pe oasele sale, foarte prost conservate în timp. Jamila (așa cum îi spunea cu afecțiune echipa) reapăruse acum după milenii pentru a rescrie istoria popoarelor neolitice.
Rămășițele ei nu au furnizat prea multe informații: toate oasele găsite până acum în sit (aproximativ o duzină, majoritatea îngropate sub podeaua clădirilor) sunt fragile și sfârșesc prin a fi sfărâmate atunci când sunt dezgropate. Prin datarea lor, testele au arătat că Jamila a trăit acolo între 7.400 și 6.800 de ani în urmă, „dar nu s-a putut extrage nicio informație biologică despre dieta sau sănătatea ei”, explică autorii în studiu.
Fecioara, care aparținea probabil unui statut asemănător cu cel al nobilimii (alte morminte au fost descoperite fără niciun fel de obiecte funerare, în special ale adulților), a fost găsită în poziție fetală. În plus, probabil că a fost îngropată îmbrăcată, deoarece rămășițele ei aveau un fel de nuanță roșie superficială.
Ea a trăit în urmă cu aproximativ 10.000 de ani și a fost o descendentă a populației ancestrale care s-a stabilit pe continentul american cu cel puțin 16.000 de ani în urmă, care a dat naștere tuturor popoarelor indigene actuale.
În schimb, acele mărgele împrăștiate între gâtul și pieptul lui Jamila conțineau mult mai multă istorie. Echipa și-a dat seama curând că nu erau doar piese împrăștiate, ci un colier complex cu mai multe rânduri.
„Erau atât de multe piese încât părea imposibil să le reconstruim”, recunosc autorii. Cu toate acestea, după o muncă minuțioasă, au reușit să îl recreeze într-o replică care poate fi vizitată la Muzeul Arheologic Petra. După ce a inspectat conturile pe teren, echipa condusă de Hala Alarashi, cercetător specializat în arheologia dinamicii sociale, care lucrează pentru Instituția Milà i Fontanals (IMF-CSIC), cu sediul la Barcelona, și pentru Université Côte d’Azur, din Nisa (Franța), a efectuat o analiză exhaustivă a pieselor: de la compoziția lor până la eventualele crestături care ar putea da indicii despre fabricarea sau dispunerea lor.
„Ornamentele corporale sunt simboluri puternice care comunică valori culturale și identități personale, ceea ce le conferă o mare valoare în studiul culturilor antice”, spun autorii. Iar acest colier nu era o podoabă obișnuită: este alcătuit din peste 2.500 de mărgele din piatră și scoică, plus două piese excepționale de chihlimbar (cele mai vechi cunoscute până în prezent în bazinul Levantului mediteranean din Orientul Apropiat), un pandantiv mare din piatră și un inel central din mamă de perlă care a fost folosit pentru a fixa majoritatea lanțurilor.
Cercetătorii, printre care se numără și membri ai Universității din Sevilla, au depistat și originea perlelor: deși Ba’ja era un oraș mai mult sau mai puțin izolat în spațiu, turcoazul folosit a fost importat din Sinai; pe de altă parte, scoicile proveneau din Marea Roșie, ceea ce indică faptul că acest popor a călătorit și în afara domeniilor sale pentru a colecta aceste materiale.
În plus, mâinile unor meșteri pricepuți trebuiau să creeze fiecare piesă, ceea ce dovedește că imaginea de „sălbatici” pe care o avem despre strămoșii noștri din neolitic este poate puțin greșită.
„Studiul acestui colier dezvăluie o dinamică socială complexă între membrii comunității Ba’ja, inclusiv artizani, comercianți și autorități de nivel înalt care ar fi comandat astfel de piese și care merită, fără îndoială, investigații suplimentare”, afirmă aceștia.
Sub nisipurile sitului Ba’ja sunt încă mai multe mistere îngropate, spun autorii. De la începutul săpăturilor, în 2001, și pe parcursul următoarelor douăzeci de sezoane, au fost descoperite în total 15 morminte, unele dintre ele cu copii; mormintele descoperite au dimensiuni diferite, de la o singură înmormântare, ca în cazul lui Jamila, până la nișe cu mai multe corpuri.
Toate (cu excepția uneia) au fost descoperite sub încăperi destinate, potrivit arheologilor, depozitării lucrurilor, deoarece probabil că locuiau pe acoperișurile clădirilor (deci nu s-au găsit resturi de drumuri).
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !